Domnul Sony e un pisoi vocal, cu personalitate dar şi cu voce aparte. Uneori se duce la uşa apartamentului, se pune în fund şi începe să miaune. Ca un câine, lesa-n gură-i mai lipseşte!
Vrea atenţie. Eu am treabă. El tot vrea atenţie. Şi uite-aşa, până nu primeşte, nu se termină concertul! Şi pe urmă mai există tot soiul de “mrau”-uri, ala de lene, de te aud, de ce faci..i o întreagă pleiadă de sunete.
În schimb, ştie când vorbesc cu el. Şi ştie de “nu!”, dar asta nu înseamnă că şi execută!
Oare să-l înscriu la Vocea României? Motanii au talent? La expresiviate sigur ar lua notă maximă!
