… ar face bine să fie mare. Şi mai ales lungă. Mă uit în jur, pe birou sunt nişte haine cumpărate ieri in disperare de cauză gen “Tre’ să fac ceva să nu mă gândesc la asta!”, măsuţa de lângă canapea e încărcată şi ea cu te miri ce, de la reviste (măi, Tabu de mai, apărem şi noi mai repede?!), dizolvant de unghii, nişte pastile de răceală, parfumuri şi o nelipsită sticlă cu apă. A! Da, şi telefonul care tocmai a bipăit de sub agendă. Au început urările. Nu răspund.
Colac peste pupăză, sau aspirină peste ea, am şi răcit, inexplicabil, dacă e să te uiţi la soarele de afară. Dar mă mobilizez. Mă văd deja dând cu aspiratorul şi stergând praful. Pun hainele la loc. Nu sunt aşa multe, câteva tricouri. Şi o rochiţă. Aranjez şi cerceii în ordine alfabetică. Glumesc, mă! Cum să-i pun în ordine alfabetică?! Îi pun cum îmi vine. Da’ ordonat! Am eu un sistem!
Şi după aia o să mă duc în bucătărie, unde nu mai fac pască, fiindcă am cumpărat (până la urmă), dar am ambiţii cozonăceşti, vanilate şi înstafidite. Şi vopsesc şi ouă. Şi fac şi pâine.
Nu mă laud, dar simţeam nevoia să pun toate astea în scris, la vedere, fiindcă, sincer, tot ce am chef să fac acum e… să stau cuminte şi să citesc. Şi să dorm. Da’ dacă zic că fac tot ce am zis mai sus, poate chiar mă mobilizez. Poate!
PS Nu am găsit vopsea albastră. E criză în acest sens!
Update: am găsit vopsea albastră. Acu’ caut alte scuze să nu mă apuc de trebăluit!
(după câteva ore, acum fiind 22.30)
Ordine, curat, alea alea, ok.
Cozonac 1 e gata, a crescut numa’ bine, dar aluatul nu e prea dulce. Sau, mă rog, nu e atât de dulce pe cât îmi place mie! Şi am mai făcut o greşeală: am pus stafide aurii care nu contrastează prea bine cu restul compoziţiei. Dar sunt acolo, am gustat!
Ouă colorate, vesele. Domnul Sony s-a aşezat lângă ele ca o cloşcă, dar a tulit-o când am vrut să-l pozez.
În fine, mai am la cuptor cozonacul 2, unul asupra căruia am dubii serioase, întrucât mi se pare că nu prea s-a obosit să crească, aşa că nici nu-l mai prezint!
Dar nu mă duc la Înviere. E prima dată în foarte foarte mulţi ani când nu mă duc. M-aş duce undeva la un schit de munte, unde lumea e plină de respect, dar în Bucureşti… Pur şi simplu nu sunt în dispoziţia aia.