Mereu mi s-a părut exagerată această pretenţie! La o adică, nu mai bine trăieşti pentru mine, dacă tot e să ne aruncăm cu declaraţii din astea de viaţă şi de moarte?! Cum să mori pentru mine?! Nu, mulţumesc!

Azi, însă, am citit ştirea ştirilor, cum că un tip din Ucraina şi-a vândut un rinichi ca să-i ia iubitei inel de logodnă. A luat, pe rinichi, şi a dat, pe inel, peste 20.000 de dolari. Iar ei i s-a părut gestul atât de nebunesc încât l-a părăsit: Are you kidney me?! Desigur, justificat. Omul era clar cu capul, nu cu rinichiul!

Poate vi se pare că fac mişto de un gest romantic dar, pe bune?! Cum să-ţi vinzi rinichiul, cât de disperat ai ajuns să cumperi dragostea cuiva – a oricui! – cu propriul rinichi?!

Vă daţi seama că, dacă ea ar fi acceptat cererea în căsătorie, toate discuţiile din cuplul cu pricina s-ar fi terminat cu “Eu mi-am vândut un rinichi pentru tine şi tu nu poţi să […]?” <– completaţi aici, cu orice, dar absolut orice!