La finele săptămânii trecute am pus toate treburile să aştepte, inclusiv blogul, şi am hoinărit prin oraş. Iar azi, cu excepţia câtorva mailuri, o întâlnire foarte scurtă şi vreo două convorbiri telefonice, am citit. Beletristică, nu articole, nu cărţi de specialitate. Şi a fost incredibil de bine!

Sâmbătă m-am plimbat pe la Street Delivery şi era cât pe ce să ajung să văd şi Madagascar 3 dacă nu s-ar fi suprapus, o parte din film, peste concertul celor de la Viţa de Vie pe care nu i-am mai văzut de ceva vreme şi pe care aveam chef să-i văd. Aşa că am fost (şi) la concert. Acum, însă, poze de la Street Delivery. Câteva, aşa, să vă faceţi o idee despre cum a fost. Adică fain.

Unii se bălăceau în mica piscină (mi-ar fi plăcut şi mie)

alţii mureau de căldură şi cred că-n gândul lor căţelesc îşi beşteleau stăpânii cu chef de plimbare ziua în amiaza mare. ăsta mic a găsit un pic de umbră şi n-ar mai fi plecat de-acolo!

altfel…

o trotinetă

o bicicletă

o umbrela ela ela ela

mai există “lecturi urbane”

dar tot mioriţa ne pasionează cel mai tare: free mioriţa şi dacioţii

care îl plimbă pe marele urs carpatin… de pluş!

O doamnă rămâne o doamnă

adică de neam bun

sau chiar dacă e la şezătoare şi croşetează

pleacă în călătorie

sau mănâncă un măr

ori primeşte răvaşe colorate

Vouă de ce vă e cel mai frică?

Poate nu toate proiectele de-acolo sunt pe gustul meu, nici nu trebuie să fie, dar despre două dintre ele o să scriu separat. Oricum, e bine că se întâmplă Street Delivery şi apreciez nespus că nu e în Centrul Vechi pe care îl sufăr din ce în ce mai puţin!

Voi ce-aţi făcut în weekend?

Aşa cum scriam la recomandările de locuri #dinRomânia pe care e bine să nu le rataţi prin excursiile voastre în ţară, Delta e la mine pe primul loc, combinaţia ideală între sălbăticie şi urme de viaţă umană, veselă şi degrabă dătătoare de bineţe, apă dulce şi apă sărată, vorba maestrului Julică (Cocoşul, nu Cotcodacul!), asfinţiturile perfecte şi plajele nesfârşite. Şi pustii. Mai ales pustii.

Ceea ce, fireşte, n-o să fie cazul acum, fiindcă la Sfântu Gheorghe are loc, până duminică, festivalul de film Anonimul, o veselă, cinematografică şi eclectică adunare, după cum reiese din poveştile Cristinei şi ale lui Adrian. Mă voi amesteca şi eu, deci, în mulţimea pestriţă, cu mişcări de tango şi poveşti din Anatolia, şi cu încrederea că voi vedea filme mari până la ore mici. Nederanjată, prea tare, de ţânţari. Totuşi, prinţii deghizaţi mă pot contacta :))

Nu vă ascund faptul că asta o să fie, probabil, singura mea vacanţă în acest an. Sau în anul trecut, că tot veni vorba. Sau acum doi ani… Dar nu va interesează asta, nu? Sunt pregătită să fac multe fotografii, să cunosc oameni faini, să-l vizitez pe Gogu Ornitologu, să mă bucur de aer, de soare (sau de ploaie, ce e scris şi pentru noi, vorba aia!) şi de MARE!

Pricep că e net bun în Complex, aşa că s-ar putea, doar s-ar putea, zic, să vă ţin la curent cu ce se întâmplă pe acolo. Dacă nu şi nu, totuşi nu disperaţi: Domnul Sony îşi freacă labele fiindcă are parola de la blog şi am observat că vă place cum scrie obrăznicătura blondă!