January 24

Câştigă o rochie special creată pentru tine!

Când eram copil, rochia mea preferată era una de voal, toată numai volane, cu picăţele mici, portocalii. O iubeam atât de tare încât aş fi purtat-o non stop şi nu pricepeam neam de ce naiba nu am voie să mă îmbrac cu ea şi la joacă sau la plimbare. Mama, draga de ea, încerca să-mi explice că ar fi păcat să stric rochia la joacă şi că mai bine o păstrez pentru ocazii speciale, aşa că, precum măgăruşul din Shrek, îmi făcusem un obicei din a întreba aproape zilnic dacă era rost de vreo ocazie specială. Habar n-aveam ce înseamnă asta; mie îmi plăcea că rochia aia mă face să mă simt eu specială, o mini-mama, aşa, aproape un om mare!

Între timp, am învăţat comoditatea dar, dacă vreau să mă simt specială, chiar şi fără ocazie, sic!, dincolo de alte “instrumente”, ies din sfera băieţească de confort a pantalonilor şi pun haine de femeie :)

Continue reading

April 21

Vîntu şi Ghiţă: oare putem mai mult?!

Investigaţii? Din părţi! Nu mai există aşa ceva! Tot ce apare acum la TV sunt “servite”, documente pe care le trimit “pe surse” diverşi, după cum dictează interesul politic al momentului. Anchete? Nici din alea! Avem, în schimb, “stenograme” si păreri. Niciodată presa românească n-a fost mai bolnavă, mai tristă şi mai inutilă pentru nevoia de informare a celor care, vai, câtă ironie!, plătesc pentru “informaţiile” primite!

Ca să nu mai spun că însăşi presa a devenit subiect de scandal, un lucru minunat care spune o grămadă despre cum înţelege patronatul, respectiv managementul unei televiziuni să facă afaceri în media. Indiferent dacă golănaşul bătrân l-a şantajat sau nu pe cel tânăr ori toată povestea e doar o campanie foarte foarte foarte proastă de imagine pentru cei implicaţi/citaţi şi deplorabilă pentru postul cu pricina. E o măgărie penală, ca un furt, ca o bătaie, ca orice altă potlogărie! Să fie cercetat, închis, terminat sau, după caz, eliberat! Nu mă interesează!

În timpul ăsta, o bucăţică de fată, de numai 48 de kilograme, Alina Dumitriu pe numele ei, ajunge în finala câştigă titlul la Campionatului European de Judo. Dar pentru asta nu avem News Alert, deh…

De ceva vreme asist la decăderea presei din România. Am pus, mental, tot soiul de limite inferioare: “Oare se poate şi mai rău?!”. S-a putut. Mereu se poate. La capitolul ăsta, jurnalismul autohton se întrece pe sine în stabilirea unor triste recorduri negative. Dar trebuie, totuşi, să existe o limită. Trebuie, nu?

De aceea, vă invit la un exerciţiu de imaginaţie: care e cel mai sinistru lucru, cel mai oribil şi cel mai lipsit de profesionalism lucru pe care trebuie să-l vedem/citim în presă pentru ca această decădere să se opreasca? Are cineva atâta imaginaţie?!

Hint: uitaţi de vorbe urate, gramatică, divorţuri, cafturi şi înmormântări live. Au fost deja bifate!

December 8

Agent provocator (2)

Mai în glumă, mai în serios, provocarea la scris n-a stârnit, desigur, prea multă vâlvă, exact pe principiul de care ziceam: “Io aş face mai perfect ca toţi, da’ nu vreau”. E ok, cine vrea să se joace, bine, cine nu, nu. Am obţinut azi pe twitter 35 de prime cuvinte care au venit în mintea unor co-twitterişti – mulţumeeeesc! Cu ajutorul randorm.org, după ce le-am numerotat, am obţinut lista finală, iat-o:

  1. Vază
  2. Porumbel
  3. Vară
  4. Somn
  5. Dedicaţie
  6. Lebadă
  7. Palton
  8. Sex
  9. Verde
  10. Sanatate

S-au arătat interesaţi Paul Dimulescu şi Ionuţ Iancu. La rândul meu mai provoc peeeee… Peschetta, Toma, Miruna, Portase şi Cristi Serb.  Desigur, aşa cum am mai spus, oricine are chef e binevenit(ă) să se joace.

A! Înce ceva: io aş da un punct în plus cui foloseşte cuvintele în ordinea dată, iar # pe twitter e #10cuvinte.

Taste inspirate să aveţi!