Preşedintele ţării, îl ştiţi, tipul ăla care râde simpatic, plânge simpatic şi căruia îi plac glumele lui, tocmai a declarat că va cere retragerea proiectului Legii sănătăţii, aflat zilele acestea pe agenda publică şi subiect de discuţie prin mass-media.

Ce face?! Cum?! Legea aia despre care am spus că o să facă şi o să dreagă, că o să ia sistemul sanitar şi o să-l mute de pe butuci pe roţi, legea aia?! Se retrage?! Cum adică? Nu e bună?!

NU! Nu de asta spune preşedintele că cere retragerea legii ci pentru că nimeni nu doreşte schimbarea propusă de aceasta!, a spus preşedintele, înşirând categoriile de participanţi la sistem, de la medici până la pacienţi, asiguratori şi manageri de spitale.

Ce nu s-a spus este ce se va întâmpla cu această lege, fiindcă indiferent cine vrea sau nu schimbarea, sănătatea e vai de capul ei, aproape mai rea decât educaţia, deci o schimbare e necesară! Dar preşedintele s-a supărat pe sat!

Să vedem. Medicii nu vor legea pentru prevederile pe care le face referitor la asigurarea lor de malpraxis şi pentru că un sistem bazat pe calitatea serviciilor şi plata acestora, i-ar lăsa pe medici fără spagă, iar populaţia refuză legea pentru că a auzit că o să plătească mai mult pentru aceleaşi servicii şi, fireşte, pentru că în conflictul Băsescu-Arafat populaţia îl susţine necondiţionat pe ultimul dintre ei.

Eu nu cred că e o mişcare de recunoaştere a erorilor din acest proiect de lege şi nici o mişcare dictată de teama popularităţii lui Raed Arafat (vezi petiţiile şi cauzele apărute ca ciupercile dupa ploaie) ci mai degrabă o aşezare a viitorului discurs politic de închidere a gurii celor care vor spune în continuare adevărul: sănătatea, sistem şi stare deopotrivă, e la pământ.

Nu în ultimul rând, declaraţia băsesciană de azi nu are nici o legătură cu Like-urile pentru petiţiile şi cauzele care susţin SMURD şi nici cu “mitingul” de la Universitate. Acolo sunt alte interese. Politice.

Update: după cum spuneam, altele sunt interesele cu mişcarea maselor şi protestele. La mitingul “spontan” pornit din Piaţa Universităţii şi ajuns la Cotroceni se scandează “Jos Băsescu” nu “Raed, suntem cu tine”. Cu toate astea, în continuare nu consider că Băsescu a retras proiectul de lege la presiunea mulţimii.

Tot astăzi am văzut o declaraţie a Sulfinei Barbu care spunea ceva de mărirea salariului minim pe economie. Am făcut o greşeală, însă, mărirea până la 700 de lei nu se face de la 600, cât ştiam eu că e, ci de la 670 cât e, de fapt. Băsescu va trebui să găsească “altă sută de lei” sau să vină c-o idee nouă de a linişti populaţia…

Dacă mai apucă!

Din categoria “Obiceiuri sănătoase pentru minte, inimă şi literatură”, ieri am început un curs de modelaj în lut la Fundaţia “Calea Victoriei”. Mi se pare cel puţin seducătoare ideea de a realiza ceva cu pretenţii estetico-artistice (sau chiar util) dintr-o bucată de material cleios iar după experienţa #dinromania mi-am promis că revin la meşteşugul ăsta! Dincolo de asta, pentru mine e o provocare suplimentară fiindcă degetele mele au o forţă adesea mai mică decât cea necesară deschiderii unei sticle cu apă! Dar asta e altă poveste.

Ieri am avut prima “oră” din cele patru pe care le conţine acest curs, am învăţat cum să modelez lutul şi să realizez o placă de lucru şi chiar am realizat o primă “operă de artă”, inspirată de una adevărată, tabloul Le fils de l’homme realizat de suprarealistul Magritte, unul dintre pictorii mei preferaţi.

Lutul e destul de ascultător, aşa că dintr-o “cărămidă” lată de vreo cinci centimetri am reuşit să realizez, prin (multă) frământare, tasare, mângâiere, pocnire şi alte… “tehnici”, o placă de lucru de vreo 12 pe 18, sau aşa ceva, groasă de aproximativ un centimetru. Pe placa asta urma să trasez contururile personajului cu ajutorul unui beţişor subţire de lemn şi recunosc cinstit că profesoara, Alina Dumitraşcu, a fost cea care a făcut asta pentru mine, altfel, netalentată dar perfecţionistă cum sunt, probabil că trăgeam linii si acum! A rezultat asta:

După asta a trebuit să aleg şi să realizez diferite elemente din lut pe care să le suprapun peste desen pentru a le scoate în evidenţă Am bibilit prea mult la el, poate că ar fi trebuit să-i fac toată haina suprapusă şi cred că şi norii sau marea aveau şanse mai pune la reprezentare. În fine! Ideea e că pentru vreo două ore nu m-am gândit la altceva decât la ce fac în momentul ăla iar mintea mi s-a curăţat la fel de uşor ca palmele şi unghiile după întreaga operaţiune.

Pe rând, “opera mea de artă” a arătat aşa:

şi, mai apoi, aşa:

Varianta finală are un mic detaliu, adică am “muşcat”, cu o daltă, o bucată din măr, în aşa fel încât arată ca cel de la Apple, însă am uitat să fac fotografie după asta, vă arăt varianta finală săptămâna viitoare, când o să fie şi uscat! Mai jos vedeţi alte câteva realizări ale colegilor de la curs: nouă doamne şi un singur curajos de sex masculin!

Merg la acest curs încă trei săptămâni de acum aşa că o să am ocazia să experimentez şi să realizez şi alte obiecte, mai mult sau mai puţin artistic. Oricum, nu asta contează cel mai mult ci distracţia şi relaxarea celor două ore, zen-ul de după, faptul că învăţ ceva nou şi faptul că, pentru două ore, sunt departe de lumea dezlănţuită.

Toate acestea fac parte din obiceiurile sănătoase pe care Activia le susţine, pe lângă o alimentaţie echilibrată, şi sunt încă o dată recunoscătoare pentru includerea în această campanie fiindcă, fără să-mi propun să am astfel de experienţe pentru a vi le împărtăşi în cadrul campaniei, sigur n-ajungeam de capul meu la un asemenea curs. Şi nici nu ştiam ce pierd! Zău că trebuie să încercaţi şi voi!

PS dacă n-aveţi vreme de curs, încercaţi să vă jucaţi acasă cu plastilină sau lut – se găseşte prin fondurile plastice şi nu e scump. Garantez distracţie pentru toată familia!