Azi e Ziua Internaţională a lui Mulţumesc şi aveam în minte un draft despre asta. Între timp, cred că m-am ciondănit cu cineva, am văzut cel mai recent episod din Anatomia lui Grey, care e trist, şi am terminat de citit o carte. Tristă şi aia, aşa că ce aveam eu de scris nu se mai potriveşte cu starea mea de acum.

Dar n-aş vrea să las ziua asta să treacă fără să scriu, ca un reminder, cât de groaznic de nerecunoscători suntem uneori, şi pentru ce avem, ceea ce, probabil, e mult faţă de ceea ce au mulţi alţii, şi pentru oamenii din jur, celor cărora chiar le pasă de noi şi pe care, de (prea) multe ori îi considerăm un “bun” la care avem dreptul şi nu le spunem atât de des Mulţumesc că eşti acolo, mulţumesc că îţi pasă pe cât ar trebui.

Se termină ziua în câteva minute. Şi totuşi am găsit răgaz, aproape de ceasul al 12-lea, să spun un Mulţumesc şi să sper că a ajuns la destinaţie.