Bag seama că a devenit cool să te declari sapiosexual, tot văd definiţia asta plimbată pe Facebook şi pe bloguri. Bănuiesc că celor care-şi aplică eticheta cu pricina li se pare foarte tare să se laude cu asta dar mie mi se pare amuzant fiindcă mă gândesc că, pentru o persoană cu un IQ mic, orice tantălău îndeplineşte condiţiile de inteligenţă superioară!

Dar iată un contraexemplu, ca să zic aşa: Angela Merkel. E deşteaptă, nu cred că se îndoieşte nimeni de asta. Şi cam câţi sapiosexuali din ăştia declaraţi sunteţi tentaţi să-i cântaţi serenade?

Aham! Deci despre ce vorbim aici?!

Sapiosexual ăsta e o chestie inventată de şi pentru cei care vor să se laude că sunt profunzi şi, la o adică, sunt nişte inteligenţi atraşi (doar) de alţi inteligenţi, pe principiul “da, mă, arată beton, dar să ştii că nu asta m-a atras în primul rând ci inteligenţa”. Da, sunt sigură că în clubul în care v-aţi cunoscut inteligenţa aia se vedea de la o poştă!

Aparent, nu am scris destul de des despre cum te adresezi, ca agenţie, unui blogger, mai ales dacă ţi-ai făcut lecţiile şi ai intrat pe blogul lui şi ai văzut că bloggerul ăla face, ştie şi scrie una-alta despre relaţii publice. Nu că nu s-ar cuveni să acorzi tuturor aceeaşi atenţie! Sau neatenţie, în cazul ăsta. O, la naiba, neatenţie am zis? Mai bine citiţi “lipsă de consideraţie”! Faţă de adrisant, de agenţia pentru care lucrezi şi, da, şi faţă de clientul în numele căruia trimiţi o invitaţie!