Aparent, nu am scris destul de des despre cum te adresezi, ca agenţie, unui blogger, mai ales dacă ţi-ai făcut lecţiile şi ai intrat pe blogul lui şi ai văzut că bloggerul ăla face, ştie şi scrie una-alta despre relaţii publice. Nu că nu s-ar cuveni să acorzi tuturor aceeaşi atenţie! Sau neatenţie, în cazul ăsta. O, la naiba, neatenţie am zis? Mai bine citiţi “lipsă de consideraţie”! Faţă de adrisant, de agenţia pentru care lucrezi şi, da, şi faţă de clientul în numele căruia trimiţi o invitaţie!
Fiindcă, da, iar am primit un mail autoadresat cu destinatarii grămadă la BCC şi nu, nu vine de la buticul din colţ care are o adresă de gmail, nu! Vine de la o agenţie respectabilă pentru un client cu buget de asemenea respectabil şi vine cu greşeli. Poate nu foarte grave, cum ar fi vreun dezacord sau aşa ceva, dar nici nu vorbim de typos şi, chiar dacă am vorbi – că şi eu mai manânc litere pe blog, oho! – când iei bani de la client să organizezi şi să faci invitaţii pentru evenimentul acestuia nu ai voie sa ai nici măcar litere mâncate, cu atât mai puţin în fix descrierea evenimentului, corespondenţă adresată unor oameni pe care nu îi cunoşti!
Şi nici nu poţi să spui fiecărui destinatar dintr-o listă că va descoperi primul cutare chestie. Fiindcă primul înseamnă primul, unic, doar un singur destinatar, el şi numai el poate fi primul, ca în competiţiile sportive, iar aici nu e cazul de aşa ceva.
Sunt multe agenţii şi mulţi PRi care au învăţat valoarea comunicării personalizate, nu mai comunică altfel şi bine fac! Iar ceilalţi ar face bine să înveţe şi ei dar mai repede, aşa! Altfel vor avea parte “decât de succesuri” pe ramură!
Pe de altă parte, nu ştiu de ce mă mir: există (cel puţin) un profesor la FSJC care foloseşte, constant şi cu generozitate chiar, virgula înainte de etc!
Leave a Comment