Ritmul ultimelor zile, cu bătut Londra la pas de dimineaţa până seara, dar şi cu publicat unul-două articole pe zi, a fost suficient de epuizant pentru ca azi, revenită în ţară, să-mi doresc doar să dorm. În loc de asta m-am trezit frumuşel de dimineaţă şi, de atunci, am făcut pauză doar preţ de o scurtă vizită şi pentru prepararea cafelei cu numărul doi. Şi mâine e la fel, vineri, de asemenea. Iar în weekend trebuie să citesc mult ca să recuperez lectura pentru premiul Augustin Frăţilă.

Cu toate astea, tot ce-mi doresc, e un somn cât cuprinde. Aş putea, doar sunt freelancer, recuperez mâine. Dar nu merge aşa, există o autodisciplină impusă care trebuie respectată. Fiindcă, da, e mult mai simplu să dormi decât să n-o faci, e mai simplu să asişti decât să te implici, e mai simplu să aştepţi decât să meriţi. Dar nici una dintre aceste atitudini n-o să vă asigure, dragi studenţi, jobul la care (doar) visaţi!

Azi vedem ce sfaturi are pentru voi Iulia Tănase, Managing Partner la IMAGE PR – mulţumesc tare mult, Iulia, pentru răspunsuri! Citiţi şi procesaţi pentru că, aşa cum spune (nu numai) ea, un bun practician NU trebuie să se limiteze niciodată doar la ce știe, la cum ştie.

Poate ştiţi, poate nu, dar metroul londonez a împlinit 150 în 2013, prilej cu care Metrorexul lor, care se cheamă, simplu, London Underground, a produs şi distribuit o mulţime de broşuri cu poezii. Una dintre broşurile astea a ajuns la mine zilele trecute via Piccadilly Circus iar conţinutul şi, mai ales ideea, m-au sedus fără doar şi poate.

Fiecare petrecem mai mult sau mai puţin timp în metrou, ne uităm la ceilalţi sau, dimpotrivă, citim, ascultăm muzică, ne gândim la ale noastre, şi dacă toate astea inspiră la poezie, de ce nu?