Ieri, parlamentarii şi-au făcut poftele siluind Codul Penal şi şi-au votat o imunitate care să le permită, lor, dar şi primarilor, ce oameni generoşi!, să nu mai fie deranjaţi de justiţie când comit acte de corupţie, trafic de influenţă, fals sau abuz în serviciu.  Deja există reacţii de-afară, unele chiar dure, care condamnă treaba asta, şi pe bune dreptate, politicienii autohtoni nu mai au nici o măsură şi nici măcar – asta mă scoate cel mai tare din minţi!!! – nu mai încearcă să-şi acopere cumva matrapazlâcurile, prostia, minciunile şi lăcomia. Au ajuns în zona în care se cred invincibili, ei, familiile lor şi toată clica de purtători de serviete şi pupători în fund.

De câteva săptămâni, Domnul Sony a rămas singurul Sony complet funcţional în casă, vechiul laptop cu acelaşi nume devenind, cel mult, un desktop care moare când ţi-e lumea mai dragă. Întrebând în dreapta şi în stânga cu ce-aş putea să-l înlocuiesc, în buget, cum ar veni, să fie zvelt  dar rezistent, uşor dar cu greutate, zburdalnic dar nu şi alunecos, devreme acasă şi, eventual, să scrie singur texte, strategii şi prezentări, mi s-a spus că aşa ceva nu există. Dar dacă sunt gata să renunţ la partea cu scrisul, aş putea încerca un Lenovo.

După alte permutări de caracteristici, modelul IdeaPad U310 a plecat acasă cu mine. De la Flanco, că acolo a fost cea mai bună ofertă pentru el (sic!)! Da’ nu văd să mai fie. Lăsaţi, sunt altele.

Cred în brandurile care înţeleg să facă parte din viaţa mea, care înţeleg că eu trebuie să ştiu că le pasă, că nu e vorba doar un produs sau un serviciu pe care mi-l oferă, fiindcă, oricum, aproape nici un produs nu e unic, ci e o experienţă menită să construiască o relaţie pe termen lung. Nu un one night stand, o relaţie. Fiindcă dacă tot ce vor sunt banii mei, la următoarea ofertă cu un centimetru/minut mai bună a concurenţei s-ar putea să renunţ la produsul sau serviciul lor.

Acestea fiind spuse, aş vrea ca linia asta aeriană să aibă curse şi la noi. Pentru că: