Ieri, parlamentarii şi-au făcut poftele siluind Codul Penal şi şi-au votat o imunitate care să le permită, lor, dar şi primarilor, ce oameni generoşi!, să nu mai fie deranjaţi de justiţie când comit acte de corupţie, trafic de influenţă, fals sau abuz în serviciu. Deja există reacţii de-afară, unele chiar dure, care condamnă treaba asta, şi pe bune dreptate, politicienii autohtoni nu mai au nici o măsură şi nici măcar – asta mă scoate cel mai tare din minţi!!! – nu mai încearcă să-şi acopere cumva matrapazlâcurile, prostia, minciunile şi lăcomia. Au ajuns în zona în care se cred invincibili, ei, familiile lor şi toată clica de purtători de serviete şi pupători în fund.
Mi se pare extrem de ironic (şi trist) că acest viol al Codului Penal mai poate fi acum împiedicat doar de preşedintele Băsescu şi, eventual, de poziţii foarte dure din partea organismelor europene, deşi mă îndoiesc. De altfel, raportul MCV din ianuarie 2014 o să fie, îmi imaginez, destul de crunt pe zona de justiţie. Asta, plus, bâlbele cu fiscalitatea, vor alunga orice brumă de investitor cinstit în România, lăsându-i pe politicieni să se descurce, în cele din urmă, cu 19 milioane de asistaţi social. Probabil că la asta trebuie să se ajungă pentru ca mămăliga naţională să explodeze.
Deşi, în ciuda a ceea ce spun unii, eu nu cred că această clasă politică are a se teme de reacţia populară. Şi nu, Roşia Montana şi Pungeşti nu sunt expresii ale sictirului naţional, sunt nişte… nişe, dacă vreţi, nişte supape lăsate intenţionat libere pentru ca frustrarea unora să se mai relaxeze, pentru ca Legea Minelor, care nu avea miză foarte mare, pentru moment, să poată fi amânată, iar amânarea asta interpretată ca o mare victorie a protestatarilor. Poate n-aţi înţeles suficient de clar că ăştia vor trece cam orice lege doreşte buzunarul lor şi că orice cadru legal necesar pentru jaful fără consecinţe prea aspre va deveni realitate.
Aţi văzut-o pe oaia Pufulica/Pufuliţa, nu? Oaia de la TVR3…
Toată lumea a făcut mişto şi de domnul care vorbeşte şi de rebranding şi de tot. Dar Pufulica/Pufuliţa, degeaba facem mişto, e simbolul naţional. E Mioriţa. Acum, într-o nouă prezentare.
Şi, exact ca în balada populară, în loc să ne ducem să spargem nişte capete “luminate”, o să strigăm, eventual, un pic de “Jos!”, fără ca asta să aibă vreun ecou… sus!
Temă pentru acasă:
Leave a Comment