Eu n-am permis auto, e un punct pe ordinea de… cincinal, cândva, să bifez şi treaba asta, dacă tot am făcut şcoala. Prin urmare, când e vorba de drumuri în afara oraşului, mai ales când e vorba de-o gaşcă, eu intru automat la categoria +1 în maşina (alt)cuiva. Ba chiar şi în oraş, uneori, se mai găseşte câte un prieten care să mă ia de la hypermarket cu tona de cumpărături cu tot – patria recunoscătoare! Nu de alta, dar stau destul de aproape de unul, prea aproape ca să chem un taxi să mă ducă acasă fără să fiu înjurată, dar prea departe, totuşi, ca excursia cu plase grele (de obicei se adaugă şi sacul cu nisip de litieră pentru colocatarul meu blănos şi 1-2-3 pungi cu mâncare, tot pentru el!) să fie comodă.

Probabil că de-acum, însă, prietenii mei săritori vor fi pasibili de amendă dacă mă mai ajută.