Când eram copil visam constant la momentele în care o să fiu mare. Chiar și mai târziu, în adolescență, cu speranța că odată și-odată voi scăpa de interdicțiile părinților și voi fi eu cea care o să ia decizii pentru mine.

Azi, datorită revenirii în țară a unuia dintre foștii colegi de liceu, ne-am reunit vreo zece din clasă la o bere și povești. Pe unii nu i-am mai văzut de [dați-mi voie să fiu nițel cochetă și să nu spun câți] ani, de alții mai știam câte un detaliu-două, de pe FB sau de la alți colegi. Oricum, a fost o bucurie!