Am cetit la Manafu că PR-ul e pe locul șase la cele mai stresante joburi, după militari, pompieri, piloți, polițiști și organizatori de evenimente. În primul rând, că știu o groază de oameni care lucrează în PR și care fac și evenimente, deci taman am urcat industria în topul stresaților. Și în al doilea rând, după o zi pe care nu știu, profesional vorbind, dacă s-o încadrez la ???de râs??? sau ???de plâns???, taman ce am realizat că, de fapt, suntem extrem de optimiști, noi, PRii.

Anul ăsta am luat o pauză de la ceremonie. Știam că cea mai mare parte a favoriților mei n-aveau să câștige, știam că Chris Rock o să aibă un speech despre care oricum o să vorbească toată lumea, că Julianne Moore, Cate Blanchett și Jennifer Lawrence vor fi printre cele mai bine îmbrăcate și că programul meu de azi îmi impunea câteva ore bune de somn! Bașca, deși am sperat că totuși nu, campania de PR a lui Leo și ursul au primit ceea ce va fi numit de-acum The Pity Oscar și nu merita să-mi stric somnul pentru asta.
Apropo, ca să știe toată lumea: nici un urs real n-a jucat în film. Toți urșii care au venit la casting au fost considerați prea grași, iar ???animalul sălbatic??? care l-a cotonogit pe Leo a fost adăugat în postproducție. Și copacii de care s-a tot bușit erau din cauciuc. True story!

Dar am răsfoit azi dimineata, devreme, discursurile și transcrierea interviurilor din backstage, și am extras de acolo câteva chestii care mi-au plăcut, după cum puteți citi mai jos. Dacă vreți! Dacă nu, nu.