După un weekend care era să devină incendiar, la propriu, cum ar veni, să-mi ia foc iPad-ul de nu, de la gradele Celsius şi alealalte… cum să le zic, gradele lui Bachus, na!, un concert de numa’ şi o zi cu multă treabă, iaca, poftim, cele câteva gânduri de le-am putut aduna de după, peste şi pentru Sibiu. Prima parte, numai, al’fel ar fi un post prea lung.
Cum zice şi Brylu, tata şi mama frumoasei adunări (unchi şi mătuşă i-a fost Tudor), era greu să mă facă cineva să văd Sibiul (şi) cu alţi ochi, ăia de turist care cască gura şi obiectivul camerei la fiecare două secunde! Greu, chiar aşa, dar nu imposibil, fiindcă s-a produs. Nu cu căscatul gurii, da’ lucruri intereante tot am aflat! Cu siguranţă, însă, e şi meritul găştii faine cu care am fost în această aventură, căci dacă n-ar fi fost, probabil că nici nu s-ar fi povestit.
Am început de vineri, echipa Daminescu în formulă completă: Miruna, Chinezu, Auraş, WW-ul de la Autonom şi cu mine. Şi, pentru că trebuiau să poarte un nume, li s-a spus echipa Daminescu. Nu Fuego, deşi era cât pe ce! Chinezu e responsabil pentru faza asta, cu CD-urile lui cu tot – şi nu te uit că n-aveai ASIA, mă! :)
Atât înainte cât şi după ce s-a adunat întreaga gaşcă, plus gazdele Brylu şi Tudor, am văzut câteva atracţii turistice prezentate frumos fie pe platouri, însoţite de ceapă roşie, fie în formulă nefiltrată, ba la Hermania, ba la Cafe Wien, unde am şi fost pătrunşi de un spir(i)t aşa de patriotic încât am cântat imnul. De câteva ori, cu lacrimi în ochi, lacrimi de râs. Şi, ca să fie treaba pe plus, am băgat şi un colind tradiţional nemţesc fiindcă, deh, eram într-un Stadt nu în orice oraş! Admiraţia celor de la mesele alăturate a depăşit orice limită, sunt convinsă de asta, ba am avut şi followers!
După asta am dansat un pic în Oldies, unii dintre noi, că alţii, mai ales şoferii, au avut o şustă cu Moş Ene. Tot la somn am ajuns şi noi, colega de cameră Miruna şi cu mine, dar ceva mai încolo, pe la o oră mititică, în camera răcoroasă şi elegantă de la Levoslav House – patru stele pe bune!
Pozele cu oamenii frumoşi :)
Restul poveştii, data viitoare. Şi acum, sponsorii!
În weekendul ăsta domnu’ Brylu ne-a făcut program sibian. Adicătelea, ne trimite maşini ca să ne ia de prin oraşele noastre (Bucureşti, Timişoara, Hunedoara, Cluj şi Baia Mare, din câte am înţeles) şi ne aduce la Sibiu ca să ne prezinte oraşul cum ştie el mai bine.
Poate părea un pic ciudat că, după trei ani de prezenţă constantă la FITS, mă duc să descopăr Sibiul dar, de fapt, nu prea e, fiindcă niciodată n-am avut suficient răgaz pentru a cunoaşte şi a mă bucura pe îndelete de acest oraş, nu-i ştiu tainele, istoriile şi poveştile decât în mică măsură. Ce ştiu, însă, e că mi s-a lipit de suflet, întocmai precum Timişoara, acum hăt! vreo zece ani.
De mâine, aşadar, sunt la Sibiu, pentru a cunoaşte mai bine un oraş care îmi e drag deja! O să facem turul oraşului, o să vizităm Muzeul Astra şi Brukenthalul şi sunt sigură că vom avea parte de o super experienţă!
M-am plimbat destul de mult prin România, cel mai adesea cu munca sau, aşa cum a fost cazul în martie, ca parte a campaniei Redescoperă România. Taman de aia, am strâns zece destinaţii pe care le recomand. Fiindcă ţara asta e frumoasă, trebuie doar un pic de răbdare la capitolul servicii şi un pic de drag de ea!
1. Delta
M-am îndrăgostit de Sulina în 2006, de străzile denumite simplu, strada 1, strada 2, şi de plaja parcă nesfârşită, de far şi rigurozitatea cu care e împărţit cimitirul din localitate. Practic, aici sunt cinci cimitire şi, zice-se, singurul în care cel musulman e aşezat lângă cel evreiesc. Mai sunt acolo cimitirul bisericilor europene occidentale, în care găseşti marinari cam de toate naţiile, cel lipovean (ortodox pe rit vechi) şi cel ortodox. Puteţi să vă urcaţi până sus în Far, merită efortul pentru cât de fain se vede!
De asemenea, dacă nu vă duceţi în perioada Anonimul, când e ceva hărmălaie, şi Sfântu Gheorghe e o destinaţie de vis. Peşte gătit ca la mama lui, linişte, o plajă superbă, apa curată, localnici prietenoşi şi multe poveşti… pescăreşti. Fără prea mare greutate, îi puteţi convinge să vă ia cu ei în lotcă şi să vă arate locuri de poveşte de prin canalele mai mici din Deltă, locuri doar de ei ştiute, în care o să aveţi ocazia să vedeţi vietăţile din manualul de zoologie la ele acasă! Dar să nu le deranjaţi!
2. Zona Horezu
Pentru experienţa specială a olăritului (mai mulţi meşteridin zonă oferă turiştilor această posibilitate), una pe care o recomand în special celor de la oraş care n-au experimentat în viaţa lor trăitul la ţară. De altfel, dincolo de olărit, recomand orice destinaţie în care gazdele vă învaţă una-alta depre ce va să însemne trăitul la ţară: un cosit, un săpat, o primenire a curţii.
Dacă vă abateţi doar un pic pe lângă Horezu puteţi vizita culele de la Măldăreşti, un soi de reşedinţe fortificate, cu guri de tragere şi beciuri mari, generoase, construite de boieri de prin secolul XVII pentru a-şi apăra averile în faţa raidurilor turce. Cele mai impresionante sunt Cula Duca (tot în zonă se află şi casa memorială a politicianului) şi Cula Greceanu – cea mai veche din ţară. NB: Mobilierul şi obiectele de decoraţii sunt originale!
3. Sighişoara
Dacă n-aţi reuşit până acum să ajungeţi în acest oraş, vă recomand să nu mai staţi mult pe gânduri şi să luaţi drumul cetăţii. Preferabil, când vizitaţi oraşul, e bine să aveţi şi un ghid care să vă spună poveşti şi detalii despre bresle şi… răţuşte!
Fiecare colţişor are o poveste şi e parte din istoria oraşului, aşa că n-aveţi decât să vă plimbaţi la pas pe străduţele pietruite.
Şi, dacă tot sunteţi în zonă, daţi o fugă şi la Hanul Dracului, unde se mănâncă super bine şi unde un proprietar ambiţios a reuşit să pună la punct tot soiul de atracţii, de la o insulă cu lebede, la o micuţă grădină zoologică şi un centru ecvestru.
4. Roşia Montana
Dincolo de scandalul legat de exploatarea minieră şi firma canadiană, zona e superbă, ruptă din poeziile lui Coşbuc. Dealurile sunt blânde şi chiar dacă drumul ce duce (dinspre Deva) spre Roşia nu e cel mai prietenos din lume, nu bagi de seamă, pentru că peisajul e minunat. La fel, centrul localităţii, casele vechi de sute de ani şi mina din care odinioară localnicii reuşeau să-şi câştige existenţa. Nu ştiu ce o să se aleagă de zona aia dar, cât e în picioare şi nu se umple de termopane e de văzut!
5. Saline
Sunt mai multe în România, dar eu cel mai recent am văzut-o pe cea de la Slănic Prahova, una dintre cele mai mari din Europa. După un drum cu liftul ce pare destul de lung, ajungi în salină şi te apucă dârdâitul, fiindcă acolo temperatura e de vreo 12-14 grade. Dacă aţi avut inspiraţia să vă puneţi o haină pe voi, însă, puteţi avea parte de o experienţă cu oh! şi ah! vizitând salina. Spaţiul e impresionant, nu vă gâdiţi la hrube mici şi înguste, nici gând de aşa ceva! Există chiar şi un teren de fotbal! :)
6. Piatra Craiului
Pentru cei care au depăşit stadiul de “pantofari”, de mers nu pe drumul forestier ci pe creastă, cu echipament potrivit. Cu siguranţă e mai greu să ajungi aşa la cabană (Curmătura, Plaiul Foii, Gura Rîului sau Pietricica – eu doar pe astea le ştiu), dar efortul este răsplătit de peisaje superbe şi, dacă gaşca e cum trebuie, cântări cu chitara până în noapte. Iar conţinutul conservelor n-a avut niciodată gust mai bun decât în (Popasul) Diana :))
7. Transfăgărăşan
E mai mult decât un drum tăiat în stâncă şi e musai de mers pe-acolo, măcar din când în când, şi, dacă tot treceţi pe acolo, opriţi-vă un pic şi la Bâlea. Pentru mine Transfăgărăşanul a fost o surpriză, pe când mă întorceam, acu’ vreo cinci ani, de la nush ce eveniment în Timişoara şi eram… în pantaloni scurţi şi sandale, că era iulie! :)
Am prins zăpadă pe Transfăgărăşan şi unele dintre cele mai frumoase peisaje, iar cu această ocazie, vă puteţi opri şi la Vidraru – cabană şi baraj.
Acesta este doar al doilea cel mai înalt drum din România. Primul, deşi nu complet asfaltat, este Transalpina – o să fie, curând, şi o campanie acolo, urmaţi linkul :)
8. Cheile Sohodolului
Alături de Valea Cheii, cred că e cel mai frumos loc pe care l-am văzut eu în campania Redescoperă România. Nu e departe de Târgul Jiu, acolo unde sunt o parte din sculpturile lui Brâncuşi, dar şi nişte covrigi demenţiali!
9. Cetatea Alba Carolina
Prima dată am fost la Alba Iulia când eram prin gimnaziu deci prin secolul trecut şi ţin minte că mi-a plăcut mult oraşul. Am revenit acolo în 2009, cu organizarea unui eveniment de business, şi am fost foarte impresionată de progres. Acum, din câte înţeleg, refacerea cetăţii e aproape completă şi e chiar şi gardă care se schimbă, cu costume, cu cai, tot tacâmul! Foarte tare!
10. În fine… ultima recomandare. Mi-e greu să mă opresc la 10, de fapt. Ar putea fi Sibiul (cu Ocna şi Muzeul Astra cu tot), fiindcă e un model de ceea ce se poate face într-un oraş românesc, sau Timişoara, fiindcă, dacă m-aş muta vreodată din Bucureşti, acolo aş merge. Ar putea fi recent descoperitul palat cantacuzin de la Floreşti ori Băile Felix, pentru o baie, iarna, în piscina exterioară cu apă termală – priceless!
Aşa e, nu poţi face doar zece recomandări. Văile principalelor rîuri au farmecul lor, la fel cetatea Devei şi până şi mult umblaţii Bucegi. Marea Neagră încă e sălbatică la Vadu ori la Cornu. În Apuseni, orice sătean ştie a spune poveşti fermecate. Luaţi-vă maşina şi mergeţi hai-hui prin ţară! Aveţi ce descoperi!
Leapşa, pentru că e o leapşa, se duce la Sorin Grumăzescu fiindcă şi-aşa are el chef de călătorit! Să vedem ce locuri #dinRomânia îi plac ! :)
Ah, luna mai e plină de evenimente care mai de care, iar mie mi-a invadat agenda de abia abia mai strecor – diseară – o mini mini sesiune de shopping, nu de alta, dar chiar îmi trebuie nişte încălţări. Mă rog, sigur că am! O mulţime, chiar. Dar am descoperit că nu am nimic negru, comod, fără tocuri, aşa, să meargă la orice. Eeee?! Apoi, numai şi numai cu pantofi noi, mă duc la avanpremiera Thor – băiat rău cu plete. Should do! :)
Mâine dimineaţă sunt la Congresul Naţional al Studenţilor la Comunicare, moderez o discuţie despre “câmpurile de luptă” din Guerilla PR. E cu înscrieri, dar dacă vreţi să veniţi… cred că încă se poate! S-ar putea să fie un pic amuzant, fiindcă eu nu prea cred că există – separat, distinct – Guerilla PR. Dar poate mă răzgândesc mâine, cine ştie?!După congres plec imediat către Sighişoara fiindcă am câştigat concursul Farmec şi-acum, dimpreună cu celelalte “cele mai fermecătoare“, o să fiu trăinuită despre cum să fac să le fie bine tenului şi pletelor mele, de-acum şi în vecii vecilor (amin!), însă sper că voi avea un pic de vreme şi pentru umblat prin Cetate, în aşa fel încăt hotelul în care stăm, construit în 1520!, să nu fie singurul loc istoric pe care apucăm să-l vedem!
De la Sighişoara, duminică, ţuşti pe hartă la Sibiu, pentru bunul mers al comunicării (FITS) Festivalului Internaţional de Teatru (27 mai – 5 iunie, da? aţi notat?) şi pentru SMS Sibiu, la care vă învit să vă înscrieţi fiindcă sunt speakeri mişto.
Apropo de FITS, vă anunţ şi pe această cale că azi am făcut public programul, că puteţi, tot de astăzi, să vă cumpăraţi bilete, chiar şi online, nu trebuie să vă duceţi la Sibiu pentru asta. Sunt vreo zece mii de bilete cu preţuri cuprinse între 10 şi 40 de lei – cultura poate şi trebuie să rămână accesibilă tuturor! Şi dacă preţul vă pare, chiar şi aşa, prea mare, aflaţi că sunt zeci de evenimente la care accesul este liber.
În fine, după Sibiu, drumul mă poartă la Timişoara (mon amour!), la PRbeta, cel mai aşteptat eveniment al momentului, aş zice. Nebuloasa şi Cristina au anunţat şi ele programul astăzi, sunt trecută acolo, la panelul meu, totul e ok. Încă se fac înscrieri, să ştiţi, şi dacă lucraţi în industria comunicării, n-aveţi voie să lipsiţi fiindcă nici un aspect nu rămâne ignorat! Am zis!
Acestea fiind spuse, zic să mai şi muncesc un pic, fiindcă de călătorit, vedeţi şi voi, mă aşteptă fără număr! Uraţi-mi vreme bună!
Acum cinci ani, când m-am dus la Jurnalul, cred c-am fost în delegaţii vreo trei luni. Caravană, Folk You şi Croazieră, fără număr, fără număr. Cam o lună de hoinăreală de fiecare dintre aceste acţiuni. Şi dacă la Folk You am bătut doar Litoralul, la celelalte două “plimbări” am ajuns de la Buzău la Băile Felix (în Caravană) şi de la Sulina la Baziaş (în Croazieră), parcurgând întreaga Dunăre românească şi dormind pe un ponton-dormitor.
(da, e invers)
Prea puţin am scris în periplurile respective, mai mult pe blog (nu pe ăsta, nu căutaţi) decât în ziar, că alta era misiunea mea. Dar am văzut nenumărate locuri minunate şi oameni faini şi încă n-am uitat că, pe-atunci, în Pârjoaia, de exemplu, numai barmaniţa avea carte de muncă. Juma’ de normă la birt, jumate la alimentara!
Tot ca un făcut, de fiecare dată când plec am atâtea de rezolvat înainte că nu apuc să dorm – ca acum – decât maxim 2-3 ore. Fiindcă îmi place teribil să călătoresc, să cunosc locuri şi oameni noi şi să le ascult poveştile, îmi place drumul, îmi place să stau la hotel fiindcă, indiferent de graba mea, vine mereu cineva şi face ordine – nu e ideal asta?!
Aşa că vă puteţi imagina nerăbdarea cu care aştept plecarea de mâine azi, locurile, poveştile şi oamenii pe care îi voi întâlni în această nouă aventură numită Redescoperirea României. Pentru că, să ştiţi, ţara e acolo, trebuie doar redescoperită şi reîndrăgită. O să vedeţi şi o să citiţi, sper, în articolele noastre, ale celor care plecăm în această primă etapă.
Ca să nu mai spun că am auzit c-o să ne şi distrăm! :))
Mi s-a părut foarte tare, încă de anul trecut, campania Redescoperă România a celor de la Petrom, fiindcă eu chiar cred că sunt multe lucruri şi locuri faine în ţara asta şi că noi, cei care o locuim, ar trebui să le (re)cunoaştem mai bine. Fiind o persoană cu dor de ducă în stare cronică mi-am dorit mult să particip şi eu în frumoasa gaşcă astfel că atunci când a sunat Bobby Voicu să mă întrebe dacă vreau să vin n-am ezitat (aproape*) deloc.
Şi, iată, ăsta e momentul în care am voie să spun tuturor că, da, dom’le, mă duc şi eu în prima tură de Redescoperă România 2011, prin Banat şi Muntenia, să văd cum, dacă şi cine mai meşteşugăreşte, olăreşte şi alte… eşte, să văd peşteri şi sărbători rurale şi să descopăr poveşti frumoase care să ne amintească tuturor de ce, totuşi, ne place aici.
O să fim mai mulţi decât anul trecut (tocmai m-a apucat sughiţul, deci e reciproc!), iată-ne, ăştia suntem, cu tot cu twitter, Facebook şi blog, plimbăreţii din perioada 7-13 martie:
Ceea ce e foarte fain e că anul ăsta s-au alăturat, acestei iniţiative Petrom şi alţi parteneri, companii importante, toate una şi una: Dacia, Romtelecom, BCR, Paralela45. De asemenea, ne sunt alături igloo şi Muzeul Ţăranului Român.
Suntem mulţi, siiiiigur o să avem poveşti şi istorii şi păţanii faine (sau măcar haioase!), deci staţi cu ochii pe noi pe Facebook, pe Twitter, via contul Petrom şi #dinRomania, pe youtube şi, la o adică, dacă pierdem semnalul, avioane de hârtie sau porumbei călători :))
Nu ştiu voi, dar eu abia aştept aventura asta!
* aproape pentru că pe 12 martie e ziua mea şi, de când mă ştiu, am fost acasă cu această ocazie. Acum, evident, n-am să fiu, dar chiar şi-aşa, wishlist-ul rămâne valabil :D
Şi cam aşa am plecat şi eu la Cluj, ieri, atât pentru Social Media Summit, made by Revista BIZ, cât şi pentru că ştiam că urmează să mă văd cu oameni care mi-s dragi şi care n-au nici o vină că io-s bucureşteancă, la mama naibiului distanţă, deci.
Pe sistemul “zis şi făcut”, sunat Tarom, găsit bilet, aflat preţ, lacrimat puţin, platit, vrie, vrie, vrie, aeroport, descalţă-te, încalţă-te, pipăială, zbor, Cluj. Menţionez că am avut o conversaţie interesantă în avion cu un vecin de zbor: Duncan, care preda business management la UBB (I know you read this, Duncan! Thanks for a lovely hour!), ceea ce e o premieră pentru mine fiindcă de obicei am parte de “mama şi copilul” :D
Aseară s-a lăsat cu voci, chitară şi Jaggermeister, prea bun şi prea frumos, am cântat şi io, da’ discret, aşa, sper că nu m-a auzit nimeni! Restu’ mai citiţi şi pe twitter, #smscluj, şi-acum chiar vreau să fiu foarte atentă, pen’că vorbeşte reprezentantul unui brand al cărui fan declarat sunt (Nokia).
Totuşi, reţineţi concluzia: călătoriile gen “acum, hai!” sunt cele mai tari. Nu e prima dată, fireşte, doar că n-o mai făcusem de mult şi mi-am adus aminte ce mişto e! Data viitoare bifez un oraş din afara României. Dacă-i bal, păi bal să fie!
