Ne-am întâlnit la mall, într-o iarnă. A fost dragoste la prima vedere, mi s-a accelerat pulsul. Nici măcar nu căutam aşa ceva, dar n-am putut să-mi iau privirea de la el, a fost dincolo de orice logică, explicaţii şi cuvinte. Ştiţi senzaţia aia?! Când pur şi simplu nu poţi trece mai departe, nu te poţi desprinde dacă el nu vine cu tine, trebuie să fie al tău, să te duci cu el acasă, să-l alinţi, să-l iubeşti! O ştiţi, nu?!

Am plecat împreună de acolo – cum altfel?! – fericită că ne potrivim atât de bine, că pot purta tocuri înalte când sunt cu el fără să-mi fac griji că e nepotrivit,  îl simţeam în jurul meu, mă încălzea, mă proteja şi era… amplu de la talie în jos. Exista pentru mine, ştiam asta, am simţit-o în secunda în care am respirat cu faţa băgată în gulerul lui – senzaţia aia,  mmm!