January 15

Despărţire

Ne-am întâlnit la mall, într-o iarnă. A fost dragoste la prima vedere, mi s-a accelerat pulsul. Nici măcar nu căutam aşa ceva, dar n-am putut să-mi iau privirea de la el, a fost dincolo de orice logică, explicaţii şi cuvinte. Ştiţi senzaţia aia?! Când pur şi simplu nu poţi trece mai departe, nu te poţi desprinde dacă el nu vine cu tine, trebuie să fie al tău, să te duci cu el acasă, să-l alinţi, să-l iubeşti! O ştiţi, nu?!

Am plecat împreună de acolo – cum altfel?! – fericită că ne potrivim atât de bine, că pot purta tocuri înalte când sunt cu el fără să-mi fac griji că e nepotrivit,  îl simţeam în jurul meu, mă încălzea, mă proteja şi era… amplu de la talie în jos. Exista pentru mine, ştiam asta, am simţit-o în secunda în care am respirat cu faţa băgată în gulerul lui – senzaţia aia,  mmm!

Ne-am plimbat împreună prin frig, ne-am uitat la artificii, de Revelion, ne-am făcut de cap la ore mici din noapte, ah, avem atâtea amintiri împreună! L-aş fi arătat tuturor, chiar din primul moment, voiam să mă mândresc cu el, să vadă toată lumea cât de frumos e, impecabil, şi cât de bine ne potrivim, cum suntem făcuţi unul pentru altul. Nu ştiu când a trecut tot acest timp alături de el, parcă a fost ieri. Când nu eram împreună m-am străduit să-i fie bine, să am grijă de el chiar dacă, asta e viaţa şi astea sunt vremurile, ce să-i faci?!, am ieşit şi fără el.

Dar vine un moment în viaţa fiecărei fete când trebuie să renunţe la cel iubit. Când cel pe care şi l-a dorit cândva atât de mult îi pare schimbat, şi nu în bine!, şi, oricât şi-ar dori să mai fie lucrurile ca noi, e nevoită să se desprindă şi să renunţe la el. E greu, al naibii de greu, şi ştie sigur că el va bucura o altă femeie cu prezenţa lui, cât de curând. Aşa şi trebuie să fie. Chiar dacă drumurile lor se despart, vrea totuşi să-l ştie iubit, curat, alintat, vrea să ştie că o altă femeie îl va preţui aşa cum a făcut-o ea iar că el se va bucura s-o învelescă pe alta aşa cum făcea cu ea.

Singurul regret? Nici o fotografie împreună!

O ultimă îmbrăţişare, o ultimă respirare învelită de parfumul atât de familiar împrimat în gulerul lui, un nasture tăiat pe furiş, ca să-l păstreze amintire şi, în fine, momentul inevitabil al despărţirii… O ultimă privire şi gata! Ea ştie că deja l-a înlocuit, e altul, nou, în viaţa ei. Îi seamănă, întrucâtva, l-a plăcut din prima şi pe el, dar parcă a lipsit acea magie. Eh, poate o să apară cu timpul, sau o să încerce cu altul, cine ştie…

În definitiv şi la urma urmei e vorba doar de un palton!!!

***
Ex-paltonul celmaifaindinlume e pus acum frumos într-o pungă de firmă, pe balconul comun al palierului, alături de un sac cu multe alte haine, încălţăminte şi accesorii. Era lung până în pământ, negru, army style, cambrat, cu guler şi manşete îmblănite. Şi, da, mi-a fost preţios, şi chiar am păstrat nasturele de rezervă! :)


Tags: ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 15/01/2013 by ruxandra in category "De-ale fetelor", "texte de tot râsu'

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *