Mâine şi poimâine, la Bucureşti, are loc European CSR Lessons, o conferinţă care îşi propune să aducă în discuţie subiecte de actualitate despre acest domeniu, alături de invitaţi importanţi, şi de la noi şi de afară, care să povestească despre activitatea lor şi despre ce şi de ce e CSR-ul ăsta.

Mie (la noi) CSR-ul mi se pare mai degrabă doar o altă formulă prin care companiile mai fac un pic de PR, arătându-şi muschiul de “good citizen” şi, eventual, primind nişte reduceri la impozite, fără, însă, ca acest lucru să fie făcut din convingerea, onestă şi reală, că o parte din profitul companiei trebuie să meargă înapoi spre comunitate şi că există o responsabilitate în sensul ăsta (Branson a zis-o foarte bine la Bucureşti).

Fireşte, există şi excepţii, ştiu firme importante în România care chiar fac lucruri importante şi durabile, ca efort, pentru comunitate, doar că sunt puţine. Majoritatea preferă să se plângă de lipsa bugetelor pentru marketing, PR, publicitate şi, mai foarte la coada listei, CSR, fără să-şi dea seama că exerciţiul lor financiar ar putea profita dacă exerciţiul lor social ar fi unul real, valoros, pe termen lung şi, mai ales, de bună credinţă. Fiindcă o acţiune drăguţă din când în când nu e CSR ci PR!

Sigur, presupun că pe 15 şi 16 mai la Pullman, aceste idei basic nu vor fi aduse în discuţie. Mie mi-a plăcea, însă, ca mulţi oameni care au la îndemână bugete de comunicare, marketing şi, da, CSR, să meargă şi să înveţe mai multe despre ce şi cum pot face pentru ca firmele pe care le reprezintă pot deveni mai responsabile cu toate categoriile de public şi cu mediul înconurător.

Din păcate, eu nu pot ajunge mâine, pentru că e conferinţa de presă a FITS la Bucureşti, dar miercuri voi încerca sa fiu acolo şi vă povestesc ce şi cum.