March 22

Coronavirus: Se strâng rândurile!

Sunt vremuri (g)rele pentru toți. Țări mari și mici, mai bogate sau mai puțin, oameni și companii depotrivă – absolut toată lumea, la modul propriu, trece printr-o provocare dificil de gestionat, cu atât mai complicat cu cât nu are nici măcar un orizont clar de limpezire.

În asemenea condiții, în care fiecare se gândește mai degrabă cum să-și securizeze viața, dragii și interesele personale, solidaritatea și generozitatea sunt cu atât mai mult de prețuit.
Am scris pe FB și o să mai scriu despre inițiativele care ajută. O să mai scriu și aici pentru că am convingerea de nestrămutat că avem nevoie să știm că există oameni și companii care s-au mobilizat și că orice inițiativă de genul ăsta ajută la echilibrarea balanței pe care statisticile despre efectele coronavirus atârnă dureros de greu în fiecare zi.
Continue reading

September 14

Bagaj de refugiat

Criza refugiaților este, fără îndoială, cea mai mare de după WW2, și mi se pare evident că Europa încă nu e în stare să se descurce cu problema asta, de la deschideți granița/închideți granița, până la sunt oameni sărmani vs ba sunt teroriști!

Încercările de manipulare media sunt multe, și de-o parte și de alta, și vor continua să fie pentru că astea-s vremurile în care trăim și socotelile sunt pe bani.
Totuși, nu trebuie să uităm că în statistici și relatări e vorba de oameni, iar un proiect fotografic simplu, realizat de Tyler Jump pentru IRC (International Rescue Committee), redă cumva această dimensiune, arătând ce se află în bagajele refugiaților.
Continue reading

March 17

PRevenirea e cheia interviurilor reușite!

Domenico Dolce și Stefano Gabbana au acordat, săptămâna trecută, un interviu pentru Panorama, o revistă din Italia. În cadrul interviului, Dolce a zis că el a considerat că nu e ok să aibă copii pentru că e homosexual… doar că mult mai nasol:

Te naști dintr-o mamă și un tată. Sau, cel puțin, așa ar trebui să fie. Eu îi numesc copii sintetici, copiii chimiei. Utere închiriate… ăăă… mai bine o las în engleză, parcă sună mai puțin aiurea:
Continue reading

March 18

Şefa OMS zice că e nasol. Nasol!

“Intrăm într-o eră în care o simplă zgârietură la genunchi ar putea ucide, internările în spital ar putea fi riscante pentru viaţă, iar operaţiile ar putea să nu mai aibă loc din pricina riscului de infecţii” – a declarat, la finele acestei săptămâni, la Copenhaga, Margaret Chan, directoarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Această perspectivă sumbră, evocată nu chiar de Ţaţa Leana din Virusata de Deal, ar putea deveni realitate în câţiva ani, ca urmare a faptului că, aparent, antibioticele pe care omul le-a dezvoltat până în acest moment ar putea ajunge ineficiente în lupta cu virusurile/bacteriile ale căror mutaţii sunt din ce în ce mai rapide şi mai rezistente.

(Articol mai pe larg în The Independent)

OK, o lume în care antibioticele nu şi-ar mai face efectul ar fi o lume muuult mai puţin populată, asta e sigur, dar nu cumva e puţin, doar puţin, zic, iresponsabil ca şefa OMS să evoce o asemenea perspectivă, în afara unui plan concret de educare a medicilor şi populaţiei întru prescrierea şi administrarea responsabilă a antibioticelor?!

Adică, ok, dacă situaţia este într-adevăr atât de serioasă încât riscăm ca peste câţiva ani să murim dintr-un banal abces, n-ar trebui, zic şi eu, ca OMS să facă ceva mai serios decât o declaraţie la un congres, în contextul lansării unui studiu pe această temă de către stimata directoare Chan?!

Antibiotic resistance development is a natural process of adaption leading to a limited lifespan of antibiotics. Unnecessary and inappropriate use of antibiotics favors the emergence and spread of resistant bacteria. A crisis has been building up over decades, so that today common and life-threatening infections are becoming difficult or even impossible to treat. It is time to take much stronger action worldwide to avert an ever increasing health and economic burden.

Cum pisici vii şi zici, aşaaaaa, puf!, “Bună ziua, perspectiva e că o să murim pe capete. Vă mulţumesc pentru atenţie. Acum… Cine doreşte autografe?”?! Iar dacă chestia asta se întâmplă de nişte zeci de ani, de ce nu e în afara legii administrarea de antibiotice în ferme?! Şi de ce, dacă vreau, poate nu în oricare, dar în majoritatea farmaciilor, pot să cumpăr antibiotic fără reţetă?!