Sunteţi uluitori! Pe bune! Nu e nici o săptămână de când Eva a împlinit patru ani şi i-am urat La mulţi ani, iar voi aţi început campania pentru ea! Cred că sunt mii de mesaje pe twitter şi pe facebook, zeci de postări pe bloguri. Şi, da, aţi reuşit să adunaţi banii necesari tratamentului! De fapt, v-aţi autodepăşit! Sunt 87.000 de euro strânşi în mai puţin de o săptămâna!

O mică precizare, însă: aşa cum ştiţi, Eva Maria abia a început tratamentul cu citostatice, ieri. Nu ştim cum va reacţiona organismul ei, nu ştim dacă doar tratamentul este suficient pentru a alunga boala sau, până la urmă, va fi necesar un transplant de celule stem.  O să ştim mai multe abia pe la finele lui februarie.

Între timp, totul depinde de evoluţia şi de rezistenţa Evei, de aceea, vă rog, vă rog mult! să-i trimiteţi gândurile voastre bune! Pe site vor fi postate constant ştiri despre starea ei, şi nu uitaţi că această minunată mobilizare pe care aţi realizat-o ar putea fi necesară din nou, dacă apare indicaţia de transplant. Cu toţii sperăm că n-o să fie cazul, dar, dacă e, mergem înainte, da?

Alexandra şi Cezar, părinţii Evei, au nevoie să-şi facă mai puţine griji şi să se concentreze exclusiv asupra stării Evei aşa că sper să nu vă supăraţi dacă le-am spus, în numele tuturor, că pot conta pe noi când şi dacă va fi cazul de transplant. Dar n-o să fie! Eva o să se facă bine cât mai repede!

E un an de când Diana a trimis celorlalte Zâne un email în care ne scria povestea lui Daniel şi că are nevoie să creadă că noi chiar putem face minuni. Restul poveştii o ştiţi, are un final fericit. Mie, şi cred că nu numai mie, mi-a schimbat un pic perspectivele, atât asupra a ceea ce înseamnă şi ce poate social media, dar şi asupra Oamenilor, în general.

Nu cred că m-am simţit niciodată mai mândră că fac parte dintr-o anumită comunitate, în cazul ăsta Comunitatea celor care cred că, împreună, facem să fie bine. A fost aşa, ca o cruciadă împotriva bolii, o cruciadă pentru viaţă. Şi e minunat că se poate întâmpla din nou. Astăzi, #zanarim nu mai există, nu în formula consacrată, cel puţin. Zânele* sunt, fiecare, în regatul său. Dar, de acolo, ştiu eu, ridică baghetele: Dâng!

Acum un an mă întrebam “Are we human or are we cancers”. Acum ştiu mai bine. Şi vă mulţumesc pentru lămurire :)

* zânele, ele sunt: Anca Bundaru, Anca Dorombach, Mihaela Pană, Oana Portase, Diana Stoleru, Irina Ursu.

Sunt puţin copleşită, recunosc! Când am scris de Eva Maria şi v-am rugat să vă puneţi fotografia ei la avatar şi să facem cunoscută povestea ei, deşi ştiu de ce sunteţi în stare, nu mă aşteptam la o reacţie atât de uluitoare.

În trei zile, contul în care se strâng banii pentru Eva Maria are peste 20.000 de euro, o treime din suma totală de care are nevoie pentru tratamentul în străinătate. Deci, din nou, se poate, dacă suntem mulţi, dacă suntem uniţi! Apropo, pentru cine nu are încă twibbonul (banda roz care apare în baza avatarului şi pe care e trecută adresa website-ului Evei Maria) , îl găsiţi AICI şi există şi banners, AICI.

Eva Maria e în spital şi nu poate pleca de acolo, aşa că ziua ei de naştere a fost sărbătorită tot la Fundeni. Zâmbetul ei, în ciuda bolii, branulei şi multelor înţepături, ar trebui să fie o lecţie pentru fiecare dintre noi, adulţii, care ne plângem toată ziua, cu sau fără motive reale!

Da, o să fie bine, fetiţă curajoasă!

Când am împlinit patru ani eu am primit păpuşa Nadia. Toată lumea a fost veselă, a fost tort şi, probabil – nu-mi amintesc – am spus şi vreo poezie, iar bunică-mea, Darly, a făcut clătite. Mai mult ca sigur, neamurile şi prietenii părinţilor au sunat să-mi ureze La mulţi ani şi nimeni, absolut nimeni, nu a plâns. De ce să plângă?!

E, alta e situaţia în cazul unei alte fetiţe, Eva Maria, care azi împlineşte tot patru ani. Sunt sigură că şi ea a primit o păpuşă frumoasă şi multe felicitări. Dar azi, deşi, nu-i aşa?, ce zi fericită!, părinţii Evei au plâns, la fel prietenii lor şi toţi cei care o cunosc. Au plâns când au rostit banalul La mulţi ani!, pentru că Eva Maria are leucemie. Acută. Limfoblastică. Şi, mai mult ca sigur, fără tratament, nu apucă acei mulţi ani din urare.

Tratamentul e scump, costă 60.000 de euro. Dar, dragilor, noi am făcut mai mult decât atât, ştiţi bine! De-aia, vă provoc ca, pentru câteva zile (fiecare cât vre), să ne punem la avatare, pe FB, pe Twitter, fotografia Evei şi să scriem povestea ei şi numerele de telefon, cu suprataxă, prin care o putem ajuta să aibă parte de La mulţi ani!

Hai, online, încă o minune, vă rog!