Marţi, înainte de spectacolul “Love Stories“, am stat un pic la poveşti cu trei din cei patru actori din spectacol. Mai mult cu Maia. Da, Maia Morgenstern. Înaltă, dreaptă, volubilă, deferentă, politicoasă, aprinsă, cu gesturi largi şi gesturi mici, cu schimbări de ritm, Maia îşi joacă, pe scena vieţii, propriile roluri. de femeie, actriţă, manager de instituţie artistică. Şi, cum se zice, are sala! Am luat notiţe:
Cu o singură excepţie (stilistică), n-am scris de Roşia Montana în primul rând pentru că orice-aş scrie există premisa de a fi înjurată. Ştiu că voi, cititorii de printre rânduri, sunteţi civilizaţi şi nişte simpatici, dar aici nu e vorba de voi ci de postaci. N-aş fi scris nici acum, dacă nu dădeam nas în nas cu noul clip făcut împotriva exploatării, clip care o are ca protagonistă pe Maia Morgenstern.
Ca să nu fiu greşit înţeleasă, îmi place actriţa Maia Morgenstern. De la Balanţa încoace şade bine-mersi, confortabil, pe un piedestal, şi nici măcar sinistroşenia de reclamă la Doncafe, cu lumina oribilă, cu rujul nepotrivit, cu mârâitul ăla care se voia seducător, nici măcar aceste lucruri n-au ştirbit din admiraţia pe care i-o port purtam.
Azi, cum spuneam, m-am întâlnit pe net cu clipul ăsta:
care m-a indispus într-un fel în care doar filmul 432 a mai reuşit s-o facă, motiv pentru care, vreme de vreo doi ani, am şi refuzat să mai văd orice film românesc.
OK, comunicarea companiei, cu toţi oamenii ăia din Roşia Montana (dacă or fi cu adevărat oameni din Roşia şi nu doar nişte actori angajaţi în sensul ăsta) care se roagă de opinia publică să le asigure un loc de muncă, vorb’aia, că-mi mor copilaşii de foame, domnu’, mă lasă rece, mai rece decât e în minele romane din Roşia.
Dar clipul ăsta, deşi perfect făcut, de la muzică, la filmare, lumină, vânt, tot, mă scoate din sărite. Mă scoate din sărite într-o manieră pe care nici măcar nu pot să încep s-o descriu! Ce mama dracu’, tre’ să ne rupem urechile acuma ca să “make a point”, atât de dramatic, atât de teatral şi, în fine, atât de fals?!
Hai, frate, mă lăsaţi?!
Ţara asta valorează fix cât decid, din când în când, cetăţenii ei, şi aia care mai sunt aici, fraierii, şi aia care au plecat dar n-au renunţat la cetăţenia română, valorează cât cultura, educaţia şi simţul lor civic, cât creditele cu buletinul, BMW-urile băieţilor de bani gata şi Birkin-urile (false au ba) pe care le poartă pseudovedetele autohtone la vedere.
Şi din când în când, unii, nişte nebuni pesemne, fac şi încearcă să arate şi alte lucruri de valoare în ţara asta. Dar nu e cazul cu clipul ăsta. Cât despre MM, mi se pare că a fost mai credibilă în scena cu violul din Balanţa.