Am văzut multe reclame la maşini care sunt de manual de publicitate, creative şi care spun o poveste în mai puţin de un minut, construind emoţii şi transmiţând valori ale brandurilor cu care vrei să te identifici. Pentru că nu mai e neapărat despre performanţele maşinilor (toate te duc din punctul A în punctul B) ci, cred eu, e despre ce spune maşina ta despre tine. Ca la telefoane, da’ un pic mai scump :)
Deci nu e mare sfârâială că Volkswagen are din nou o reclamă mişto. O pun aici, totuşi, pentru că au făcut-o după un videoclip care îmi place la nebunie, cel de la Take On Me by A-Ha. Are aproape 20 30 de ani clipul ăsta, dar rămâne, în ciuda vârstei, unul dintre preferatele mele din toate timpurile.
Din ce în ce mai des citesc prin presă despre accidente rutiere de tipul “hit and run” şi parcă cele mai multe dintre maşinile implicate sunt BMW – sau asta e percepţia mea. De altfel, marca asta parcă a ajuns să fie cumva asociată cu “jmekerii”, şi nu neapărat dintre cei care au şi ceva de zis ci mai degrabă din categoria celor care doar au ceva de condus.
Eram, încă sunt, un fan declarat al maşinilor făcute de Bayerische Motoren Werke AG, însă din ce în ce mai mult am impresia asta, că se pune un semn de egal între loazele de care ziceam mai sus şi BMW, şi ştiu sigur că există oameni care-şi permit o maşină nouă, scumpă, şi nu mai aleg marca asta pentru că nu vor să fie percepuţi aiurea.
Aşa că vă întreb: are BMW o problemă de imagine în România?
Pentru mine, ca exponent al generaţiei care a crescut cu Gala Desenului Animat, Cireşarii şi Maria Mirabela, seria Transformers e niţel din altă poveste, admit cinstit! Prima întâlnire cu maşinile care se ridică în picioare, se transformă şi încep să… danseze a fost în reclamele la Citroen, printre puţinele care au reuşit să nu ma enerveze oricât de des ne-am fi întâlnit.
Deci ideea îmi place, pe cuvânt! Despre ecranul IMAX am mai discutat în alte rânduri, “oricând, cu plăcere”, aşa că nici combinaţia, adică filmul văzut aseară în avanpremieră, Transformers 3, cum ziceam, n-a fost rău! Un picuţ cam lung, poate, dar nu rău!
Pe scurt, nişte transformers buni, Autobots, se bat cu nişte transforers răi, Decepticons. Printre ei mai sunt şi nişte muritori, Sam, Carly (acum băieţii oftează în cor) şi Dylan (acu’ oftează fetele), cu accent pe Carly care e o bunăciune blondă pe care o cheamă, vorba lui Auraş, Not Megan Fox. Carly (Rosie Huntington-Whiteley) arată cam aşa:
Lasă că am avut şi noi, fetele, partea noastră de entertainment şi o lecţie importantă: Sfârşitul lumii e ocazie unică, deci nu poţi să te îmbraci oricum, că apari la TV, salvezi lumea, e important!
Ca de obicei, nu vă povestesc acţiunea, e suficient să reţineţi că e cu transformări (dăăăă!), răsturnări de situaţie, adrenalină, ceva product placement (Lenovo, Mercedes, Nokia şi altele), tehnologie la greu şi ceva imagini de documentar din perioada în care Armstrong (care avea pantofi de trupa Andre!) a făcut pasul mic pentru om dar uriaş pentru omenire, şi chiar robofashion: cel mare si cel rău purta glugă, nene!, iar Sentinel avea cioc! :)
Mai adăugaţi, cinefili şi cinefile, că John Turturo şi John Malkovich au şi ei câte un rol în film, deci, serios acum, pelicula nu e deloc rea şi măcar acum ştiu despre ce e vorba, aşa că ne vedem şi la Transformers 4! Thx, tizo & Oxygen PR pentru invitaţie!
