Cândva, în liceu, mi-a fost destul de clar că viitorul meu o să fie legat mai mult de cuvinte și mai puțin de formule matematice. Cu toate astea, în timp, am descoperit ritm și rigoare matematică în fraze, rime, silabe și, mai apoi, în dans sau alte manifestări artistice. Am mai scris despre asta când am povestit despre Noche Bach, spectacolul lui Gigi Căciuleanu inspirat din șirul Fibonacci. Iar zilele trecute m-am întânit iar cu matematica și arta într-o formulă fascinantă.

Se pare că frumuseţea nu e neapărat în ochii privitorului ci în detalii… matematice! Un grup de cercetători britanici (!) a calculat, calculit şi calculot cum că a mai frumoasă faţă şi fată ar trebui să aibă distanţa dintre pupile cam jumătate, sau şi mai bine 46%!, din lăţimea feţei, de la o ureche la alta. De asemenea, tot matematic, s-a mai stabilit că distanţa ideală între ochi şi gură trebuie să nu fie mai mare de o treime din lungimea feţei, măsurată de la bărbie până la linia părului.

O firmă, Lorraine Cosmetics, a luat de bune studiile şi s-a pus pe căutat şi a tot măsuat vreo 8000 de chipuri până a găsit-o pe Florence Colgate ale cărei “dimensiuni” sunt 44, respectiv 32,8 la sută. Adică ea:

După cum se vede, Florence mai are câteva calităţi ce ţin de frumuseţea feţei: ochi mari, pomeţi înalţi şi buze pline şi, potriveala potrivelii, trăsăturile ei sunt aproape simetrice.

Eu nu zic, e frumoasă de frumoasă, dar ce s-a întâmpla cu “vino încoacele”?! Oricât de frumoasă o faţă, asta e ceea ce ne atrage sau nu cumva contează şi personalitatea?! Spre norocul ei, Florence pare o fată în regulă, căreia desemnarea ca frumuseţe ştiinţifică nu i s-a urcat la cap! Dacă era româncă…. ehei!