Baletul matematic

Am văzut aseară Noche Bach, spectacol de dans cu coregrafia semnată Gigi Căciuleanu şi mi-a plăcut tare mult. Nu pentru că aş fi un fan Bach, că nu sunt, cu excepţia Fugilor şi a altor câteva bucăţi, dar pentru că, dn nou, mintea mea care are nevoie de disciplină dar şi de ceva artistic a fost satisfăcută cu o doză serioasă din ambele.

Coregrafia este matematică, dacă pot spune aşa, inspirată din şirul numerelor lui Fibonacci şi de cifra opt care, doar un pic culcată, se transformă în infinit:

Iar “Optul” cu ale sale două zerouri suprapuse
atat de mult-echilibratul Opt
dacă în loc să-l fi înmulţit cu el însuşi
l-am fi culcat de la început la orizontală
am fi putut oare înţelege mai lesne infinitul?

Da, mi-a plăcut, şi mi-a plăcut mult, dar nu asta e ceea ce m-a impresionat ci felul în care un ansamblu (în cazul ăsta El Banch, Compania Naţională de Balet din Chile) ajunge să funcţioneze perfect, ca un tot unitar. Nu e vorba neapărat de mişcările sincron, că din punctul ăsta de vedere am văzut şi elemente executate mai bine decât aseară, e vorba de încredere.

În partea a doua, Cantico, dansatorii se întrepătrund, precum iţele unei ţesături, mergând cu spatele din faţă şi din laterale. Trec milimetric unii pe lângă alţii, fără să se atingă totuşi. Ştiu că e şi un aspect ce ţine de nenumăratele repetiţii, de locul şi disciplina desăvârşită a fiecăruia, dar mie tot mi s-a părut special. De asemenea, una dintre balerine, aşezată pe umerii colegilor, se aruncă în spate, fără să se uite, deci, pentru a fi prinsă de alţi dansatori. Mişcarea în sine nu e mare lucru, dar ideea de a te arunca în gol cu conştiinţa faptul că cineva e acolo şi te prinde pentru ca spectacolul să continue fără nici o ezitare, m-a sedus.

Momentul meu preferat a fost, însă, o altă demonstraţie de încredere şi de echilibru în dansul cuplului Kana Nakao şi Cesar Sepulveda, absolut spectaculoasă!

Nu mai e, deja! vorba doar de dans. E vorba de mult mai mult, de echilibru, de încredere, de o pregătire fizică excepţională, despre a-ţi cunoaşte propriul corp şi matematica lui. Mi-nu-nat!

Noche Bach face parte din seria Întâlnirile JTI şi puteţi vedea spectacolul şi la Sibiu, pe 7 septembrie, la Cluj, pe 9 septembrie, şi la Timişoara, pe 11 septembrie. Dacă mai găsiţi bilete, nu e de ratat!

Comments

8 responses to “Baletul matematic”

  1. Simone Avatar

    Noche Bach face parte din Festivalul International George Eneescu, in primul rand :). Apoi, din seria JTI.

    1. ruxandra Avatar

      PR-ul tot PR, ha? :)
      daca te uitai la tags vedeai acolo si enescu…

  2. Simone Avatar

    Da, dar nu e acelasi lucru :D Deh, defect profesional :)) Tare fain spectacolul, am fost si eu aseara :)

    1. ruxandra Avatar

      sa stii ca n’as fi scris nici de JTI daca nu era vorba de celelalte spectacole, cele din tara, si de faptul ca le sunt recunoscatoare pentru implicarea anuala in FITS.
      in plus, nu e ca si cum as fi acreditata sau asa ceva… :)

  3. Simone Avatar

    Si spectacolele din tara sub egida festivalului.

  4. Simone Avatar

    Nu te supara, am facut doar o mentionare. Si noi le suntem recunoscatori :)

    1. ruxandra Avatar

      e, na, nu ma supar, de ce sa ma supar?! :))
      dar e fair enough, voi nu ati fost preocupati de SM aproape deloc, SM nu se agita pentru voi. #-ul ala plange, saracu’ de el. si e pacat, sa stii

  5. […] apoi, în dans sau alte manifestări artistice. Am mai scris despre asta când am povestit despre Noche Bach, spectacolul lui Gigi Căciuleanu inspirat din șirul Fibonacci. Iar zilele trecute m-am întânit […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Notice: ob_end_flush(): Failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/printrer/public_html/wp-includes/functions.php on line 5471