April 5

Toată lumea din familia noastră sau Cu filmul la psiholog

Văzut aseară, în avanpremieră, Toată lumea din familia noastră – mulţumesc, Cristina Bazavan pentru invitaţie! – în ciuda faptului că îmi era teribil de somn şi-a trebuit să beau a doua cafea într-o zi, lucru care mi se întâmplă extrem, da’ extrem de rar! Anyway! Toată lumea din familia noastră tratează cu umor povestea tristă a unui tată şi a fiicei lui, care vor să petreacă împreună o vacanţă ca-n rai, însă deocamdată sînt prinşi în iadul relaţiilor de familie de pe pămînt – am citat din (auto)prezentarea filmului. Film românesc, apropo!

Regizorul şi co-scenaristul, Radu Jude, propune un soi de comedie neagră dar care pe mine nu m-a sedus plenar, poate pentru că-mi era somn, sau poate pentru că mi s-a blocat mintea la nişte momente şi scene care mi s-au părut uşor neverosimile. Motivul principal pentru care vă recomand să vedeţi acest film, însă, e jocul actoricesc foarte ok! Dincolo de distribuţia unor artişti cu multă priză la public: Stela, Arşinel şi Tamara Buciuceanu Botez (Coca, şi minunată, ca de obicei!), îi vedeţi pe Şerban Pavlu (Marius), Mihaela Sîrbu (Otilia), Gabriel Spahiu (Aurel) şi o foarte plăcută surpriză, Sofia Nicolaescu în rolul fetiţei Sofia, care joacă foarte natural şi dezinvolt, aşa cum unii maturi nu sunt în stare s-o facă!

Pe scurt, Marius e divorţat de Otilia, care locuieşte împreună cu mama ei, Coca, cu fiica celor doi, Sofia, şi cu iubitul, contabilul Aurel (exact!). Marius vine s-o ia pe Sofia pentru a petrece împreună weekendul legal la care are dreptul după divorţ, iar Otilia nu vrea să-i dea copilul, după ce Marius are o altercaţie cuAurel. Marius ia foc, înjură, face urât, Otilia cheamă poliţia, Marius o ia razna, îi leagă pe cei doi iubiţi şi, în general, are o reacţie care e cam exagerată şi pe care au am găsit-o cam greu de explicat… clinic.

Din acest motiv, am rugat o amică psiholog să spună cum ajungi în asemenea situaţii, cum faci să NU ajungi şi cum protejezi un copil de conflictele dintre părinţi. Iată, aşadar, ce mi-a spus Roxana Scutaru, psihologul de serviciu!

Ce te poate impinge la asa ceva?
In acest cadru explicit : stres-ul divortului, pierderea controlului, pierderea rolului de putere din cadrul familie, nerespectarea cadrului comun agreat. Pe scala de masurare a stresului elaborata de Holmes and Rahe, in randul adultilor, divortul se afla pe locul 2, ca fiind unul dintre cele mai stresante evenimentele de viata.

Cum faci sa NU ajungi acolo?

Cel mai usor raspuns ar fi gestionarea relatiei de cuplu in asa fel incat divortul sa fie ultima reduta. Odata ajunsi la divort, atunci stabilirea de comun acord a unor reguli de impartire a responsabilitatilor, si respectarea lor!, poate asigura colaborativitatea in astfel de situatii. Trasati limite foarte clare luand in calcul propriile voastre limitari si cautati sa acceptati nevoile celuilalt. Stabiliti, negociati, clarificati, cadeti de acord.
Gestionarea corecta a unei situatii de separare nu e usor de facut, presupune comunicare si respectarea partenerului. In majoritatea situatiilor de divort, insă, comunicarea nu mai exista, respectul pentru partener dispare iar copilul devine camp de lupta si de manifestare a rolurilor de putere. Parintii se concentreaza pe frustrarile asupra partenerului si implica copilul intr-un razboi din care in final nimeni nu castiga.

Asumarea rolului de adult si intelegerea diferentelor dintre tine ca adult si copilul tau, poate sa asigure o trecere” lina” a tuturor celor implicati intr-un astfel de proces. 

Cum poti proteja un copil de asta?

Daca pentru un adult, pe scala de masurare a stresului, divortul este cotat cu 73 unitati, pentru un copil, stresul divortului parintilor este cotat cu 90 unitati. Raspunsul este ca in situatii de divort nu ai cum sa-l protejezi in asa fel incat sa nu resimta deloc presiunea separarii parintilor: tot universul copilului se schimba. Poti incerca sa tratezi situatia in asa fel incat separarea sa fie resimtita mai usor prin a purta discutiile cu tenta conflictuala intr-un cadru in care copilul nu este implicat.

Evita sa-l vorbesti de rau pe partener in prezenta copilului. Respecta spatiul copilului tau si intelege ca daca tu esti afectat la nivel de adult si ai, teoretic, mai multe resurse de a gestiona situatia, resursele copilului tau sunt limitate si de multe ori e pus in situatia sa aleaga intre parinti, in cadrul procesului de impartire a custodiei. Astfel,  se produce o scindare, in care copilul nu stie cum sa se imparta si experimenteaza sentimente de vinovatie fata de parintele care a parasit cadrul familiei.

Pentru copil e importanta pastrarea relatiilor cu ambii parinti, ca atare evita sa-ti impartasesti frustrarile legate de partener, copilului.  Nu il transforma in noul tau partener, deoarece nu e.

E, lucrurile astea nu se întâmplă aşa în film. Iar dacă sunteţi într-o situaţie conflictuală cu partenerul ori cu voi înşivă, am verde de la psihologul Roxana Scutaru să vă dau datele ei de contact pentru a stabili o şedinţă de consiliere. Prima e gratuită. Nu de alta, dar se ştie, viaţa bate filmul şi în film chiar s-a lăsat cu bătaie!

Category: Filme | LEAVE A COMMENT
March 1

Tatăl fantomă, o delicatesă cinematografică (şi un concurs)

Sunt filme despre care aş scrie entuziast chiar în timp ce le văd – ei bine, Tatăl fantomă nu face parte din categoria asta! Tatăl fantomă e un film pe care trebuie să-l vezi (asta e clar!), dar trebuie să-l vezi pe tot, genul de film muncit ca o artisticărie culinară: dacă iei doar o înghiţitură n-ai cum să-i simţi complet savoarea, fiindcă aceasta e dozată meşteşugit în toată porţia!

Bineînţeles, totul ţine de ingrediente: povestea lui Barry Gifford, faină, pentru că e parte imaginată, parte trăită, şi, desigur, actorii: Marcel Iureş, Mihaela Sîrbu, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Mihai Constantin, Mimi Brănescu, Mirela Oprișor şi alţii, de… “bucătărie“: echipă, peliculă, sunet, editare, toate de o calitate ireproşabilă, fiindcă chef-ul, regizorul Lucian Georgescu, e tare atent cu detaliile astea, dar şi de inspiraţie, fiindcă mare parte din dialog este improvizat! Muzica este un personaj separat, distinct, şi ăsta e singurul “spoiler” de care o să aveţi parte în textul ăsta:

(HINT, apropo de asta: nu plecaţi la generic!)

Am zâmbit, pe toată durata vizionării în cerc restrâns la care am avut plăcerea să particip, pentru că e Iureş, care joacă într-un mare fel (cum altfel?!) şi nu poţi să nu zâmbeşti, iar partenera sa de pe ecran, Mihaela Sîrbu, îi dă replici pe măsură. Am zâmbit pentru că Mariana Mihuţ pune “tchorba” pe masă şi întrebări indiscrete, iar Victor Rebengiuc laudă calităţile ţuicii… “Sănătate curată!”, îi explică lui Robert Traum (Iureş), profesorul american venit să-şi caute strămoşii prin Bucovina, şi care nu pricepe o iotă româneşte! Wonderful, wonderful, yes, great, excellent, thank you! 

Râzi cu poftă încă de la prima scenă, una care are un racord perfect mai târziu, în film, tragi cu ochiul pe geamul autobuzului cu care se plimbă Iureş de la Cluj la Suceava, te distrează Mimi Brănescu cu planurile lui turistice şi îţi place Mihaela Sîrbu pentru că e pur şi simplu foarte mişto! Povestea în sine e o aventură dar firul roşu nu are legătură cu arhivele Bucovinei atât cât are cu descoperirea faptului că poţi pur şi simplu să te bucuri că eşti pe un drum, într-o motocicletă cu ataş, cu gâsca, cu fata, peisajele, uneori dezolante, alteori fermecătoare, şi cu prezentul.

Şi, pe tot drumul ăsta, nici o fantomă! Sau, mă rog, aproape nici o fantomă!

După vizionare mi-a făcut plăcere să-l cunosc pe Marcel Iureş şi, deşi cumva mă aşteptam să fie mai degrabă distant, deferent (să mă iertaţi, domnul actor, pentru prejudecată!), am avut plăcerea să descopăr o persoană caldă, atentă la detalii, cu mult umor şi care ne-a permis, elegant ca un majordom al propriei intimităţi, să trecem pragul personajului Robert Traum pentru a-l cunoaşte pe actor, pe omul care i-a dat viaţă pe ecran. Mi-au plăcut şi Mihaela Sîrbu, pentru că nu pare să-i piară zâmbetul de pe buze, dar şi Lucian Georgescu, fiincă e atât de pasionat de filmul pe care l-a făcut.

Tatăl fantomă este un film dedicat lui Ovidiu Bose Paştina, fiindcă Bose ar fi trebui să-l regizeze dacă nu se grăbea să facă nişte proiecte în altă lume…  Iosif, băiatul lui cel mic, apare în film, jucându-l pe copilul Robert Traum.

Mai multe detalii şi trivia găsiţi pe site-ul producţiei (să citiţi, fiindcă-s faine şi întregesc povestea) şi puteţi să-i daţi un Like (şi) pe Facebook. Filmul are premiera în această seară, de mâine e prin cinematografe iar eu zic aşa: mergeţi să-l vedeţi! Vă garantez că e o trataţie cinematografică gourmet.

CONCURS!!!

Fiindcă mie chiar mi se pare un film de văzut, vă trimit la vizionare… din partea casei. Astfel, am două invitaţii duble pentru voi, în săptămâna 2-8 martie, la Cinema City din AFI Cotroceni şiiiiiiiii… mai am şi două afişe cu autografele protagoniştilor (sunt de colecţie şi le puteţi avea doar de printre rânduri!), adică patru premii! Ca să mi le luaţi, fie îmi spuneţi de ce vă place oricare dintre actorii aflaţi în distribuţia filmului (unul, doi, toţi!), fie îmi povestiţi cea mai haioasă întâmplare pe care aţi păţit-o voi într-o călătorie în frumoasa noastră ţărişoară! Concursul ţine până mâine la ora 16. Succes!

UPDATE câştigători: Monica şi Andra, mergeţi la film şi primiţi şi câte un afiş! :)

(trimit email în seara asta către voi şi organizatori şi vă aştept cu comentarii să-mi spuneţi cum a fost!)