September 14

Bagaj de refugiat

Criza refugiaților este, fără îndoială, cea mai mare de după WW2, și mi se pare evident că Europa încă nu e în stare să se descurce cu problema asta, de la deschideți granița/închideți granița, până la sunt oameni sărmani vs ba sunt teroriști!

Încercările de manipulare media sunt multe, și de-o parte și de alta, și vor continua să fie pentru că astea-s vremurile în care trăim și socotelile sunt pe bani.
Totuși, nu trebuie să uităm că în statistici și relatări e vorba de oameni, iar un proiect fotografic simplu, realizat de Tyler Jump pentru IRC (International Rescue Committee), redă cumva această dimensiune, arătând ce se află în bagajele refugiaților.
Continue reading

April 14

Din partea casei

Piaţa Matache e la doi paşi de mine aşa că sunt o clientă fidelă a câtorva dintre tarabe şi magazinaşe şi, de atâţia ani, mă ştiu cu precupeţii. Cum sunt un consumator serios de telemea proaspătă şi doar un pic sărată, am, fireşte, “providerul” meu, pe doamna Florica, şi e meritul ei c-a reuşit să mă fidelizeze, scotcind, de fiecare dată când a fost cazul, după brânza a mai pe gustul meu, fără să se supere, ba chiar şi cu reducere!

Am cumpărat brânză ieri, dar uitasem de aia pentru pască, aşa că uite-mă aşteptând cuminte ca brâzăreasa să termine cu bătrânelul din faţa mea. Înalt, dar uşor adus de spate, elegant, cu maletă, vestă şi sacou, cu pălărie, m-a făcut să mă gândesc la Leonard Cohen. Ceva din atitudine, cred. Sprijindu-se mai bine de baston, a întins o cutie goală de margarină către doamna Florica iar ea, pasămite, ştia despre ce e vorba, fiindcă a umplut-o imediat cu brânză de vaci.

Cu degete tremurânde, bătrânul a scos un portmoneu de piele, ros pe la colţuri, pentru a extrage de acolo bancnotele trebuincioase şi ceva, nu ştiu ce, din atitudinea lui, m-a înduioşat. Eram gata să fac semn din ochi vânzătoarei că plătesc eu brânza lui “Leonard”, dar ea mi-a luat-o înainte. L-a oprit veselă (mereu e vesela!), şi i-a spus că asta e din partea casei.

Bătrânul s-a bucurat, a zâmbit, şi a scos şi plasă un pachet de cafea pe care l-a pus încet pe vitrina cu brânză:

– Ei, în cazul ăsta, să beţi o cafea bună!, a zis.
– Păi ce facem, domnul?! Nu e bine aşa, a râs Florica.
– E din partea casei, a şoptit “Leonard”. Paşte fericit! Ne vedem sâmbăta viitoare!

Mi-am înghiţit cu greu nodul din gât, dar chiar şi-aşa, am ieşit din hala de brânză cu ditai zâmbetul, de parcă eu, şi nu Leonard, aş fi primit toată brânza din lume din partea casei!

Acasă mi-am pus CD-ul cu Mr. Cohen. Sunt sigură că pâinea o să fie mai inspirată să crească pe muzica lui.