Nu-s genul care-și face planuri pe termen lung – niciodată n-am fost. Pur și simplu nu-s croită pe stilul ăsta, nici personal, nici profesional, și sunt suficient de deschisă la provocări noi încât să știu că pot să fac schimbări destul de radicale și destul de repede. Sunt, mai degrabă, norocoasă pentru că am libertatea de a-mi alege drumul și drumurile.
Nu în ultimul rând, mi se pare că sunt puține lucruri previzibile în viață, așa că prefer să le iau pe toate cum vin. Cu câteva excepții.
Mâine am de “comis” tort pentru Revelion şi mai trebuie să găsesc şi soluţii la veşnica “Eu cu ce mă îmbrac” şi încă vreo câteva chestii de cumpărat, mă rog, d-astea lăsate pe ultima zi a anului, aşa că o să scriu azi cam ce-mi propun pentru 2011. Mai ales că i-am promis Malditei.
2010 s-a dovedit a fi un an excelent, deşi aveam aşteptări foarte mici de la el, fiindcă vremurile nu erau şi nu se anunţau prea bune. Îl termin cu zâmbet şi cu foarte puţine regrete. Atât de puţine încât am decis să nici nu le pun la socoteală.
Pentru 2011 am aşteptări mai mari, pentru că vreau:
– să-mi iau permisul auto. Dau prea mulţi bani pe taxi şi sufăr când mi se pune pata să plec din oraş, de nebună, pentru că nu mereu găsesc nebuni ca mine. Şi maşină.
– să dansez şi să călătoresc mai mult. Şi Rock am Ring. Sau ceva asemănător. Oricum, festival sau măcar un concert afară.
– să-mi renovez apartamentul.
– să-mi completez “colecţia” de oameni faini şi să-i văd mai des pe cei pe care îi îndrăgesc. Nu agenda face programul, eu îl fac.
– să trimit felicitări scrise de mână. Iată un obicei bun ce nu trebuie lăsat să moară.
– să mă enervez mai puţin. Serenity now!
– să mă duc la înot. Până nu ruginesc de tot.
– să mă ţin de scris. Să citesc mai mult. Mai multe filme şi mai multe teatru.
– să organizez un concert de hang. Şi alte evenimente faine.
– să repetăm campania #braziptcopii. Mai mare, mai tare, şi mai şi mai lată!
– să muncesc cu plăcere.
Mai am, pentru 2011, şi alte idei, mai concrete. Dar despre asta vom vorbi mai multe la anul. Şi la mulţi ani!
Ziua de Crăciun nu se schimbă precum ziua de Paşti şi nici nu se sărbătoreşte pe 29 februarie, odată la patru ani. În fiecare an, de când mă ştiu, şi probabil nu se va schimba curând, Crăciunul se sărbătoreşte pe 25 decembrie. Adică ştiu foarte bine când pică, şi anul ăsta, şi în 2050, dacă mai trăim până atunci – noi să fim sănătoşi!
Şi atunci, cum mama cadourilor eu mă trezesc cu o mulţime de lucruri de făcut azi şi mâine, de parcă m-ar fi luat prin surprindere?! Şi în fiecare an păţesc la fel, las pentru ultima zi (ah, cum? mâine e 24?!?) ditai lista, în loc să fie totul pus la punct şi eu să mă bucur de un pic de tihnă împachetând cadouri şi …
Ah, am uitat să iau fundiţe!
Publicate recent
Categories
- Barbatii. Ghid de buzunar
- Cântece şi încântări
- Carte
- concurs
- De suflet
- De-ale fetelor
- Dileme
- Din casă
- dinRomania
- domnul Sony & Maxine Jazz
- evenimente
- Filme
- FITS
- Foto
- ganduri printre randuri
- Interviuri
- Necategorizate
- Obiceiuri sănătoase
- Online stuff
- PR sau piar
- ţara mea de d'oh!
- Teatru
- texte de tot râsu'
Ză claud
bloggeri
blogging
blogosfera
bucurii
campanii
comedy cluj
comunicare
concert
concerte
concurs
copii
dans
domnul sony
eveniment
evenimente
farmec
Festival
festivalul international de teatru de la sibiu
festivaluri
film
filme
FITS
ganduri printre randuri
ideo ideis
interviu
interviuri
lectii de fericire
marta usurelu
muzica
obiceiuri sanatoase
pisici
politică
povesti
PR
premii
promo
relatii publice
revista biz
romania
Sibiu
social media
teatru
TIFF
umor
vodafone