După o campanie de teasing cu soare dar şi cu ninsoare, mă bucur să raportez primele spoturi cu adevărata primăvară. O mierlă sau un pitpalac (domnul Doru Panaitescu cu siguranţă v-ar putea spune despre ce e vorba) fluieră vesel pe o cracă în apropiere, iar pe terasă pluteşte o aromă de corcoduş, înflorit şi el dar care n-a mai încăput în poză de bucurie! Oricum, ăsta din poză e primul copac înforit pe care-l observ primăvara asta. Şi de aia, breaking news!
Şi, pentru că aşa e cântecul, a ieşit şi-un pui de muscă să-şi usuce labele! Iar mie, zău că-mi vine să-mi las baltă toate interesele! Ceea ce o să şi fac, findcă mă tirez în curând de la birou! Până atunci, însă, un cântec vesel să cântam!
Da, mă! Văd şi eu că e urât şi mohorât afară. Că pică alene câte un fulg de zăpadă şi că, vezi bine, fulgii nu pot fi condundaţi cu nişte petale de cireş. Sau măcar de corcoduş, poftim, că ăştia sunt mai pe toate gardurile.
Şi probabil e frig (încă n-am ieşit din casă, mă pregătesc), deci nu rochiţe, nu pantofiori coloraţi, nu, nimic din toate acestea! Însă pentru mine 1 Martie a fost mereu o zi specială, poa’ să ningă, poa’ să plouă, eu vreau primăvară nouă, vorba aia! Şi sper că nu ne-am sălbăticit suficient peste an cât să nu mai ştim a zâmbi, luminos, strălucitor, solar!
Şi, de-aia, azi am să cânt, tare-tare,
au înnebunit salcââââââmiiiii, de atââââtaaaaaa primăvarăăăăăăăă
Câţiva ani buni am avut obiceiul de a hălădui Romană-Universitate printre tarable cu mărţişoare împreună cu Alf, un bun şi vechi prieten. Treceam totul în revistă, măsuram, comparam, cârcoteam şi ne amuzam teribil. Era ritualul nostru anual: weekendul de dinainte de 1 martie, soare, ploaie, noi mărţişoream!
Între timp Alf a plecat în Elveţia, aşa că tradiţia noastră s-a pierdut. Aparent, odată cu creativitatea celor care se ocupă de confecţionarea micilor daruri simbolice.
În anul iepurelui se poartă pisicile!
La finele săptămânii trecute, însă, am ajuns la Muzeul Tăranului Român, la târgul de mărţişoare. Îmbulzeală mare, mărţişoare la grămadă, produse “unicat” care în mod evident erau în serie, chestii aşa-zis originale dar care aveau lipsuri mari la capitolul estetică. Am văzut şi idei faine, însă. Mie mi-au plăcut cel mai tare mărţişoarele lui Jennifer Deplanque, o tânără franţuzoaică stabilită la Cluj, după ce a venit în România cu o bursă Erasmus pentru a studia Arte Plastice. Mărţişoarele ei sunt broşe, o ramă ovală, ca de camee, iar desenele – toate cu pisici în diferite ipostaze – dau dovadă de umor, talent şi creativitate, şi sunt perfecte pentru mărţişoare personalizate. Practic, aveai de ales în vreo 30-40 de variante, care mai de care mai haioase. Jennifer are şi un blog, aici, unde puteţi vedea şi alte creaţii.
În rest, deşi e anul iepurelui, s poartă mâţele. Pe post de mărţişor. Sau pernă. Sau pet de pluş. Sau pluş antistres. Cred că două treimi din tarabe presupuneau măcar o variantă pisicească! Everybody wants to give a cat, se pare! :)
Vedeţi mai jos ce-am fotografiat pe-acolo. Sau aici, dacă le vreţi mai mari. Târgul mai e deschis şi mâine, pentru domnii zăpăciţi care au uitat că vine primăvaraaaaaa!
Mă rog, înţeleg că vine cu minus 17 grade. Da’ vine, ce! Măcar în calendar!
