Am urmărit Silver Linings Playbook zâmbind aproape tot timpul, e genul de  film care îţi dă o stare bună şi când te uiţi la el, şi după, când ţi-l aminteşti. Şi nu e vorba doar de o fază sau alta, în special, deşi are momentele lui, e vorba de toată povestea, de felul (excelent) în care joacă protagoniştii, de concluzie. Da, e cu un final fericit şi, cel mai probabil, chiar previzibil, dar drumul până acolo m-a dus cu gândul la vorba aia care zice că Viaţa se întâmplă în timp ce tu eşti ocupat să-ţi faci planuri!

Cum naiba reuşeşti?!, sunt întrebată, uneori, fie de colaboratori, fie de prieteni.

Se referă la a vedea partea plină a paharului, la a vedea lucrurile bune în oameni sau proiecte sau pur si simplu la a vedea lucurile bune punct. Nu ştiu nici eu, nu am o explicaţie şi nici nu ţin neapărat să-mi disec pozitivismul, atâta timp cât mă ajută nespus în viaţa personală şi în cea profesională – ca PR, dacă nu vezi şi nu crezi lucrurile faine pe care trebuie să le comunici pentru clienţii tăi, poţi foarte bine să te apuci de altă meserie, că asta nu e pentru tine! Şi prin asta nu înţeleg cosmetizarea adevarului, apropo, că nici asta nu te face un PR (mai) bun!