September 23

Lumea lui Procust

Zilele trecute, o tânără a anunțat pe FB că plănuiește să-și încheie socotelile cu lumea. Mulți dintre cei care o cunoșteau – virtual sau nu – s-au agitat, au încercat să ajungă la ea, i-au scris mesaje încurajatoare. Fata a luat, până la urmă, niște pastile, dar a fost găsită în timp util, dusă la spital, salvată.

Totuși, dincolo de mesajele de încurajare, au fost și foarte multe reacții deplasate de genul ”Dacă munceai, nu mai aveai timp de asemenea prostii” sau ”Vrei a-ți șantajezi părinții să-ți dea bani” șamd. Toate, de-o răutate și lipsă totală de empatie. Sau omenie. Sau un pic de înțelegere.
Continue reading

June 21

Sinucidere şi demnitate

Când am fost la Târgşor, am cunoscut o femeie de vero 50 de ani, mamă a patru copii. Îi ştiu şi numele, dar nu e relevant în poveste, să-i zicem Monica. Ei, povestea Monicăi e cam aşa: avea cinci copii, o fată şi patru băieţi, pe care i-a crescut cum a putut, nu în cele mai bune condiţii, fiindcă Monica era foarte săracă. Bărba-su’ îşi luase câmpii de mult timp, erau doar ea şi copiii. Pe la 18 ani, fi-sa a făcut cancer. Monica a vândut tot ce-a putut, a amanentat tot ce-a putut, s-a împrumutat chiar şi la cămătari ca să facă rost de bani să-şi scape copilul, singura ei fată. N-a reuşit, câteva luni mai târziu, fata a murit. După asta, la ceva vreme, au început să vină la uşă cei de la care luase bani. Monica n-avea serviciu, că nimeni n-o angaja.

Cămătarii i-au ameninţat copiii şi, de frică, Monica a acceptat să plaseze droguri. A fost prinsă în foarte scurt timp, a luat vreo şapte sau opt ani de puşcărie şi, da, când am întâlnit-o, era la Târgşor, după cum spun.

Adrian Năstase ştie să scrie, stă într-o vilă în centrul Bucureştiului, are o grămadă de bani, şi totuşi a încălcat legea – ar fi bine să nu aveţi dubii asupra vinovăţiei lui în dosarul pentru care a fost condamnat.

Şi dintre ăştia doi, eu ar trebui s-o dispreţuisc pe Monica, infractoarea de drept comun, silită să încalce legea ca să-şi salveze copilul de la moarte, pentru că sistemul nostru sanitar e aşa cum e, inclusiv din cauza fostului premier, şi să respect faptul că Adrian Năstase a avut curajul să încerce să nu-şi ispăşească pedeapsa şi s-a împuşcat, nepăsându-i, aparent, de cei dragi?

Nu. Nu pot.

Am toată compasiunea pentru cineva care cade de atât de sus. Pot să înţeleg resorturile care l-au împins la acest gest. Dar nu, cu riscul de a părea nedreaptă sau insensibilă, eu nu văd demnitate în povestea asta.

January 6

Social Media Shit

Tocmai am citit o ştire despre o tipă din Marea Britanie care şi-a anunţat sinuciderea pe Facebook. Simone Black, 42 de ani, a postat, în ajunul Crăciunului, următorul mesaj: “Took all my pills be dead soon so bye bye every one”.  Simone avea 1082 de prieteni pe Facebook. Niciunul dintre aceştia nu a sunat la 911, sau ce număr au urgenţele la ei, ca să anunţe tentativa de suicid. Mai mult, unii dintre aşa-zişii prieteni au comentat ironic sau chiar dispreţuitor ultima postare a femeii.

Ok, probabil că sunt mulţi cretini care fac poante proaste pe reţelele sociale şi un astfel de mesaj ar putea să fie astfel categorisit cu uşurinţă. Totuşi nu mă pot opri să mă gândesc cât de trist, de absolut trist şi dezolant trebuie să fie când acest fals  sentiment de prietenie şi popularitate pe care ţi-l dau reţelele sociale se transformă în dezamăgirea cruntă că nimeni, NIMENI, nu încearcă să te oprească atunci când postezi un asemenea mesaj. Brrr!

N-am nici o îndoială că femeia respectivă ar fi vrut să fie salvată, de-aia a şi postat mesajul respectiv pe Facebook. 1082 de prieteni virtuali au decis, însă, că nu merită efortul.

Aşa. Acum să discutăm despre (ce-ar fi făcut un) Social Media Expert. Mai aveţi chef?!