Tocmai am citit o ştire despre o tipă din Marea Britanie care şi-a anunţat sinuciderea pe Facebook. Simone Black, 42 de ani, a postat, în ajunul Crăciunului, următorul mesaj: “Took all my pills be dead soon so bye bye every one”. Simone avea 1082 de prieteni pe Facebook. Niciunul dintre aceştia nu a sunat la 911, sau ce număr au urgenţele la ei, ca să anunţe tentativa de suicid. Mai mult, unii dintre aşa-zişii prieteni au comentat ironic sau chiar dispreţuitor ultima postare a femeii.
Ok, probabil că sunt mulţi cretini care fac poante proaste pe reţelele sociale şi un astfel de mesaj ar putea să fie astfel categorisit cu uşurinţă. Totuşi nu mă pot opri să mă gândesc cât de trist, de absolut trist şi dezolant trebuie să fie când acest fals sentiment de prietenie şi popularitate pe care ţi-l dau reţelele sociale se transformă în dezamăgirea cruntă că nimeni, NIMENI, nu încearcă să te oprească atunci când postezi un asemenea mesaj. Brrr!
N-am nici o îndoială că femeia respectivă ar fi vrut să fie salvată, de-aia a şi postat mesajul respectiv pe Facebook. 1082 de prieteni virtuali au decis, însă, că nu merită efortul.
Aşa. Acum să discutăm despre (ce-ar fi făcut un) Social Media Expert. Mai aveţi chef?!
Daca a ajuns sa scrie pe facebook asa ceva,inseamna ca nu era sigura daca sa se sinucida sau nu,inca mai avea speranta ca cineva din acei mii de prieteni o va baga in seama,a vrut sa vada daca cineva ii este alaturi… pana la urma s-a sinucis,sau doar a anuntat ca se va sinucide?
Pe aceste retele de socializare nu cred ca poti sa legi prietenii stranse,sunt folositoare in momentul in care ai prieteni,esti la o anumita distanta de ei si doresti sa intretii relatiile,nu cred in prietenii online.
nu, chiar s’a sinucis. in seara respectiva. si mi se pare cu adevarat oribil si inuman ca nimeni, nimeni!, n’a incercat sa faca ceva pentru a o impiedica. macar un mesaj cu nu face asta sau.. nush, ceva! dar sa faci misto trece de capacitatea mea de intelegere!
How sick is that… OK, sa presupunem ca ar fi fost o teapa, nu mai bine iti iei pacaleala dar incerci sa salvezi un om? Adica in ce hal de dezumanizare poti fi, incat sa nu ai nici o reactie sau, si mai mult, sa comentezi ironic?
da, exact asta mi se pare si mie oribilul acestei situatii. poate putea fi salvata, poate nu. personal, cred ca da, un sinucigas nu anunta ca a luat pastile daca nu vrea, totusi, sa fie impiedicat sa moara. si totusi, peste 1000 de oameni ingora sau chiar fac misto de o asemenea situatie.
asa se intampla cand postezi la ora gresita. un expert social media s-ar fi sinucis intre 9 si 11 dimineata.
probabil. dar ar fi murit anyway, am impresia..
Un bun social what ever ii vindea un streang eficient sau poate un set de lame la reducere, ceva ponturi despre cum sa isi creasca procentajul de reusita al suicidului.
PS: Eu am cel putin o prietena foarte buna pe care am cunoscut-o prin fostul Y! 360.
si eu prieteni buni cunoscuti via 360, dar ce legatura are cu asta? :)
E greu sa-ti dai seama pe net care e intentia celui care scrie ceva. In viata de zi cu zi mai sint gesturi, mimici. Uite, cum ai reactiona daca ti-as spune ca ma sinucid daca nu ma adaugi la prieteni pe fb? Poti sti daca am zis-o in gluma sau in serios?
De acord, situatia e oribila, dar din pacate imi vine greu sa cred ca putea fi evitata :(
probabil te’as adauga in lista.
nu stiu nici eu daca era sau nu evitabila, dar indiferenta si, mai ales, cinismul celor care au citit mesajul si nu doar ca ‘au reactionat omeneste, dar au mai fost si ironici, mi se par de neconceput. si totusi… true life story.
@ Ruxandra
PS-ul era legat de fragmentul “dezamăgirea cruntă că nimeni, NIMENI, nu încearcă să te oprească atunci când postezi un asemenea mesaj” si de concluzia primului comentariu semnat “Glappy”.
De asemenea, scuze pentru cinismul primului meu comentariu. E o idiotenie ce am scris acolo.
ba nu e. adica.. probabil ca nu e. dar, ca sa continuam discutia de ieri despre SME, dupa o faza de’asta ajungi sa te’ntrebi ce “vand”, de fapt.. (sau chiar fara ghilimele)
Sunt şi oameni care spun altora în faţă că se sinucid şi nu sunt luaţi în serios, deşi acolo tete-a-tete ai avea o buna sansa sa-i schimbi părerea. Sunt şi culturi în care să te bagi în treaba altuia nu e ok, dar să priveşti cu coada ochiului peste gard (cam ce se întâmplă pe FB) se trece cu vederea. Japonezii sunt o astfel de cultură în care cineva se gândeşte de două ori înainte să facă un gest foarte generos sau doar foarte omenos. Sunt şi oameni care au fost prieteni doar prin scrisori ani în şir, fără să se cunoască, înainte ca social media să existe şi asta nu înseamnă că prietenia lor e superficială. Ceea ce vreau să zic este că poate dăm vina cam mult pe social media pentru dezumanizarea care e până la urmă în noi. Suntem singurii vinovaţi de ea. Nu pot să zic că nu e trist, sunt convinsă că e trist şi şocant şi pentru cei care o aveau în listă, dar cred că cel mai bine e să zicem ferească Sfântu’ să avem şi noi un astfel de om în lista de prieteni sau în faţa ochilor şi să nu putem să-l ajutăm.
e cale lunga intre a nu putea sa ajuti pe cineva via a incerca, pana la a face misto de acea persoana. mie asta mi se pare cu adevarat trist si dezumanizant..
Din pacate singurul ajutor pe care poti sa il dai, fie ca esti SME sau nu, sunt cateva cuvinte ce ar putea sa ajunga la sufletul omului si sa ii mai calmeze din suferinta, chiar daca temporar. Uneori un salut sau un raspuns la un comentariu pe profilul tau de FB pentru acel om inseamna mai mult decat orice in acele momente!…si toate acestea ti le spune un om care a intalnit un astfel de caz ce a fost salvat de la sinucidere. E socant sa vezi cum un om se deschide in fata unui necunoscut in urma unor cuvinte…
de acord, poate poti, poate nu poti sa’l salvezi. dar ce anume ii impinge pe unii la maxima indiferenta si, mai mult, chiar la a face misto.. brrr!
E principiul lupului.
In cazul respectiv femeia mai avusese cateva tentative de sinucidere live pe facebook, insa nu le-a dus pana la capat.
Tocmai de aceea erau si mesajele ironice la adresa ei!
But life is hard! :(
well, si ce mult au ajutat’o, nu? pana la urma diferenta intre tentativa si deces e fix aceasta cerere de ajutor.
Prea trist ca să mai discuți coerent pe subiect.
Odihnească-se în pace!
Eu totuși sper că aș fi sunat la 112 dacă vedeam așa status la oricare din cei peste 3000 de prieteni de pe FB…
si io as fi sunat.
E greu sa-ti dai seama daca vorbea serios sau nu. Daca un prieten ar pune un asa mesaj si as sti ca e depresiv, atunci chiar as suna Politia. Dar altfel nu. Nu-i indiferenta, e teama de ridicol.
Si e greu de judecat drept cinism unele comentarii ironice. Uite, si eu am facut asta o data, plecind nervos dintr-un grup de prieteni. “unde te duci asa, ma?” “e unde, la dracu’ na! Ma duc sa ma spinzur”. Si-am plecat. Daca faceam asta pe fb, intelegeai ceva?
Ce anume ii impinge pe unii la indiferenta si pe altii la misto? Imparteala aia de pe categorii sociale. E la fel ca in viata si cred ca fiecare care are pana in 1000 de “prieteni” cam stie pe cine se poate baza de acolo si pe cine nu…
sigur ca asa e. dar peste 1000 de oameni indiferenti si cinici la asa o postare… Nu, n’are cum sa fie ok asa ceva.
Acuma depinde si de “antecedente”, modul cum scri, cat de des…etc! Eu de exemplu am avut o perioada cand eram foarte activ. In momentul in care au trecut 2 zile fara sa mai scriu ceva deja ma sunau prieteni si cunoscuti de pe facebook sa ma intrebe daca sunt ok…
Modul in care relationezi cu lista ta de “friend” este foarte important si duce la o singura intrebare: mai vor acei oameni sa te cunoasca si offline? Daca reusesti prin informatiile oferite, gandurile tale, muzica postata, link-uri de tot felul, etc… sa ii atragi si sa ii faci sa relationeze ei cu tine si mai mult, chiar sa iti ceara diferite informatii, atunci nu ai cum sa ai o lista de indiferenti. Cinici si indiferenti mereu vor exista, pe langa chiar si inactivi destul de multi, insa nu poti sa iti atragi si sa te simti responsabil pentru tot ce misca in online.