Văzut aseară, în avanpremieră, Toată lumea din familia noastră – mulţumesc, Cristina Bazavan pentru invitaţie! – în ciuda faptului că îmi era teribil de somn şi-a trebuit să beau a doua cafea într-o zi, lucru care mi se întâmplă extrem, da’ extrem de rar! Anyway! Toată lumea din familia noastră tratează cu umor povestea tristă a unui tată şi a fiicei lui, care vor să petreacă împreună o vacanţă ca-n rai, însă deocamdată sînt prinşi în iadul relaţiilor de familie de pe pămînt – am citat din (auto)prezentarea filmului. Film românesc, apropo!
Regizorul şi co-scenaristul, Radu Jude, propune un soi de comedie neagră dar care pe mine nu m-a sedus plenar, poate pentru că-mi era somn, sau poate pentru că mi s-a blocat mintea la nişte momente şi scene care mi s-au părut uşor neverosimile. Motivul principal pentru care vă recomand să vedeţi acest film, însă, e jocul actoricesc foarte ok! Dincolo de distribuţia unor artişti cu multă priză la public: Stela, Arşinel şi Tamara Buciuceanu Botez (Coca, şi minunată, ca de obicei!), îi vedeţi pe Şerban Pavlu (Marius), Mihaela Sîrbu (Otilia), Gabriel Spahiu (Aurel) şi o foarte plăcută surpriză, Sofia Nicolaescu în rolul fetiţei Sofia, care joacă foarte natural şi dezinvolt, aşa cum unii maturi nu sunt în stare s-o facă!
Pe scurt, Marius e divorţat de Otilia, care locuieşte împreună cu mama ei, Coca, cu fiica celor doi, Sofia, şi cu iubitul, contabilul Aurel (exact!). Marius vine s-o ia pe Sofia pentru a petrece împreună weekendul legal la care are dreptul după divorţ, iar Otilia nu vrea să-i dea copilul, după ce Marius are o altercaţie cuAurel. Marius ia foc, înjură, face urât, Otilia cheamă poliţia, Marius o ia razna, îi leagă pe cei doi iubiţi şi, în general, are o reacţie care e cam exagerată şi pe care au am găsit-o cam greu de explicat… clinic.
Din acest motiv, am rugat o amică psiholog să spună cum ajungi în asemenea situaţii, cum faci să NU ajungi şi cum protejezi un copil de conflictele dintre părinţi. Iată, aşadar, ce mi-a spus Roxana Scutaru, psihologul de serviciu!
Cum faci sa NU ajungi acolo?
Asumarea rolului de adult si intelegerea diferentelor dintre tine ca adult si copilul tau, poate sa asigure o trecere” lina” a tuturor celor implicati intr-un astfel de proces.
Cum poti proteja un copil de asta?
Daca pentru un adult, pe scala de masurare a stresului, divortul este cotat cu 73 unitati, pentru un copil, stresul divortului parintilor este cotat cu 90 unitati. Raspunsul este ca in situatii de divort nu ai cum sa-l protejezi in asa fel incat sa nu resimta deloc presiunea separarii parintilor: tot universul copilului se schimba. Poti incerca sa tratezi situatia in asa fel incat separarea sa fie resimtita mai usor prin a purta discutiile cu tenta conflictuala intr-un cadru in care copilul nu este implicat.
Evita sa-l vorbesti de rau pe partener in prezenta copilului. Respecta spatiul copilului tau si intelege ca daca tu esti afectat la nivel de adult si ai, teoretic, mai multe resurse de a gestiona situatia, resursele copilului tau sunt limitate si de multe ori e pus in situatia sa aleaga intre parinti, in cadrul procesului de impartire a custodiei. Astfel, se produce o scindare, in care copilul nu stie cum sa se imparta si experimenteaza sentimente de vinovatie fata de parintele care a parasit cadrul familiei.
Pentru copil e importanta pastrarea relatiilor cu ambii parinti, ca atare evita sa-ti impartasesti frustrarile legate de partener, copilului. Nu il transforma in noul tau partener, deoarece nu e.
E, lucrurile astea nu se întâmplă aşa în film. Iar dacă sunteţi într-o situaţie conflictuală cu partenerul ori cu voi înşivă, am verde de la psihologul Roxana Scutaru să vă dau datele ei de contact pentru a stabili o şedinţă de consiliere. Prima e gratuită. Nu de alta, dar se ştie, viaţa bate filmul şi în film chiar s-a lăsat cu bătaie!