Aş vrea eu să fiu Dancing Queen! Mă rog, de fapt, n-aş zice că stau fix rău la capitolul bâţâială pe ring, dar în nici un caz nu m-aş putea clasifica la vreo categorie mai serioasă. Taman de-aia m-am bucurat ca un copil că o să merg la cursuri de dans. Şi nu aşa, oricum, ci în grup organizat de Borţun-Olteanu în cadrul campaniei pentru Venus Gillette. Adică nu doar că am primit produsul “în teste” ci, dincolo de piele fină, chiar ni se oferă o experienţă numai bună de povestit – aviz companiilor şi agenţiilor care doresc campanii! :D
Deci, lecţii de dans, da? Şi nu cu oricine ci cu renumitul Bursuc, foarte simpatic, de altfel, pe care toată lumea îl ştie de la Dansez pentru tine. Aseară Joi seară, însă, la prima lecţie, eu am dansat pentru mine, na! Şi probabil că şi la celelalte şapte care urmează.
Dar s-o luăm încet… în paşi de dans, mai precis vals lent, adică ce am învăţat aseară. Nu eram eu dacă nu întârziam “niţel” – de data asta chiar nu din vina mea! – sau aş fi avut vreme să trec pe acasă pentru a-mi lua nişte încălţări de dans. Dar cum povestea e la persoana întâi, eu am întârziat şi eu am ajuns la cursul de dans… în “papuci”. De stradă, dar papuci. Norocul meu este că ieri am învăţat vals, adică ceva mai lent, dar chiar şi aşa, tot am mai scăpat paşi aiurea din pricină de încălţări. Bad me!
Pas, ţop, ţop, pas, ţop, ţop, pe vârfuri, ca o dansatoare desăvârşită în papuci ce sunt!, pas lateraaal, grijă la genunchi, capul sus, măi!, zâââmbeeeeşte!, pas, ţop, ţop, pe vâââr-furi!, aaaacum, haideţi, cu mine, capul sus am zis!, aşaaaa, foarte bine, stăm drept, da?, hai, încă o dată! Pas în faţă, pas lateral, pătrat, pătrat “sărit”, întoarcere precum figurinele din ceasul turnului sighişorean de care n-am mai apucat să scriu – dar speranţa moare ultima!
Dacă mi-a plăcut? Daaaaaaa! Mi-a plăcut teribil, n-am avut un dram de febră musculară, am repetat paşii azi dimineaţă şi o să-i şi predau mai departe, că doar n-o să valsez de una singură sau cu colegele bloggeriţe! Ta na naaa! De fapt, dacă aveţi un pic de răbdare, în clipul de mai jos sunt câteva fete care se descurcă aproape la fel de bine ca noi, după lecţia de ieri:
Ce trebuie să ştiţi, însă, dacă vă vine ideea de a vă apuca de aşa lucrătură, este că nu e simplu. Trebuie concentrare, trebuie disciplină şi coordonare. În plus, pe lângă toate astea (şi încălţăminte adecvată!), mai e nevoie să ai şi ceva graţie, nu să te mişti, trop-trop, ca robocop, oricât de precis, şi, da, să nu uiţi să zâmbeşti!
Capul sus, am zis!
PS lecţia mea preferată de dans e aici. Spaghetti arms is bad!