E simplu. Cel puţin teoretic. Ca şi în dans, trebuie să fie doi oameni care 1. îşi doresc să danseze 2. unul cu altul 3. acelaşi dans. Paşii se potrivesc pe urmă, ritmul contează. Dar, ceea ce mi se pare mie mai important, în orice fel de relaţie, dar mai ales în dans (sau în… “dans”), e spaţiul, exact aşa cum explică Patrick la începutul scenei de mai jos:
This is my dance space, this is your dance space. I don’t go into yours, you don’t go into mine. You gotta hold the frame.
Deci renunţaţi la spaghetti arms. Intimitatea nu înseamnă nici abandon total, nici cucerirea vreunui teritoriu. Înseamnă, printre altele, respect şi, pe cât de poate, să nu-l calci pe celălalt pe picioare.
Desigur, însă, asta e doar una dintre lecţii.
Leave a Reply