Mâine şi poimâine sunt la Braşov, la Şcoala de PR organizată de Chelgate în colaborare cu Facultatea de Sociologie şi Comunicare a Universităţii Transilvania. Voi vorbi în cadrul workshop-ului de comunicare online, alături de Camelia Enăchioiu de la Chelgate, şi, dacă mă întrebaţi acum, nu ştiu încă ce voi spune, deşi mi-e clar care sunt punctele esenţiale pe care trebuie să nu le las nespuse! Vom vedea şi veţi vedea, dragi cursanţi! Dar nu despre ce o să vorbesc mâine am vrut să scriu ci despre aşteptările mele de la cei care vor participa! Ta daaaa!
Primele două cărţi de care îmi pot aminti sunt Căpriorul Biţă şi Motănaşul Tumbă, nu mai ştiu care dintre ele a supravieţuit încercărilor mele artistice, dar ştiu că tata îmi citea, cu seriozitate maximă, următorul text, scris, chipurile, pe coperta 4: Cine va rupe şi va măzgăli această cărticică va primi o maaaare bătăiţăăăă – îmi amintesc perfect uimirea mea la aşa ameninţare serioasă din partea autorilor. Chiar va primi?, întrebam eu şi, desigur, tata mă asigura că da! Acum pot să vă spun că i-am lungit semnificativ mustăţile lui Tumbă şi n-am primit nici o bătăiţă, na!
(La mulţi ani, tata, că-i ziua numelui tău, apropo!)