Primele două cărţi de care îmi pot aminti sunt Căpriorul Biţă şi Motănaşul Tumbă, nu mai ştiu care dintre ele a supravieţuit încercărilor mele artistice, dar ştiu că tata îmi citea, cu seriozitate maximă, următorul text, scris, chipurile, pe coperta 4: Cine va rupe şi va măzgăli această cărticică va primi o maaaare bătăiţăăăă – îmi amintesc perfect uimirea mea la aşa ameninţare serioasă din partea autorilor. Chiar va primi?, întrebam eu şi, desigur, tata mă asigura că da! Acum pot să vă spun că i-am lungit semnificativ mustăţile lui Tumbă şi n-am primit nici o bătăiţă, na!
(La mulţi ani, tata, că-i ziua numelui tău, apropo!)
Mai târziu s-au strâns atâtea cărţi dragi că le-am pierdut numărul, dar sunt câteva pe care le recitesc cu plăcere din când în când, descoperindu-le (sau nu) valenţe şi înţelesuri noi, dar bucuroasă de fiecare dată, ca de întâlnirea cu prieteni dragi! De altfel, unul dintre motivele principale pentru care am zugrăvit astă toamnă a fost adăugarea de rafturi noi pe un perete, fiindcă nu mai aveam unde să pun cărţile noi. Şi, fireşte, rafturile nu puteau fi aşezate altfel decât pe un perete alb, perfect, proaspăt zugrăvit!
Darurile de astăzi, dacă nu v-aţi prins deja, sunt cărţi! Multe cărţi de la trei dintre editurile cu care mă bucur să colaborez: All, Nemira şi Univers, câte un pachet de trei cărţi de la fiecare editură, fiecare pachet reprezentând un cadou pentru un cititor! Eu am ales pentru voi câte una de la fiecare, urmând ca pe celelalte două să vi le alegeţi singuri, urmând indicaţiile mele preţioase! :)))
De la ALL, am ales, desigur, cum altfel, Cartea lu’ Nedelea, adică Şoseaua Căţelu 42, despre care vă mai spun odată că e mişto şi că o să aibă şi autograf pentru voi! Apropo de asta, joi seara, pe 13 decembrie, e o întâlnire a autoarei cu bloggerii şi presa la Starbucks-ul din Mall Vitan. Celelalte două cărţi urmează să vi le alegeţi voi din colecţiile Strada Ficţiunii sau Iubiri de altădată. Găsiţi ceva recomandări şi aici, pe blog, dar chiar şi aşa, o să vă fie greu să alegeţi fiindcă sunt multe şi faine!
De la Nemira am aproape toată colecţia Bonton, şi cartonatele şi necartonatele, mă amuză şi mă relaxează, aşa că aceasta este una dintre colecţiile din care vă puteţi alege cărţile cadou, cealaltă fiind Yorick – cărţi despre teatru, şi vi le recomand cu drag pe toate! Cartea pe care am ales-o eu pentru voi poartă o semnătură celebră, Rodica Ojog-Braşoveanu, şi se numeşte Bună seara, Melania! Domnul Sony a insistat să alegem cartea asta pe motiv că personajul principal este absolut delicios, o adevărată infractoare de talie mondială dar pe care nu poţi să n-o îndrăgeşti fiindcă e o bătrânică dulce şi manierată şi are şi un motan, pe Mirciulică!
În fine, ultima editură din partea căreia primiţi astăzi daruri printreranduri este Univers, iar cartea pe care am ales-o eu pentru voi este Dona Flor şi cei doi soţi ai ei, fiindcă e picantă şi amuzantă şi pentru că îmi place autorul, Jorge AMADO, la nebunie! Şi de aici o să vă fie greu să vă alegeţi celelalte două cărţi, până şi mie îmi e greu să recomand doar două colecţii, motiv pentru care, cu excepţia celor două albume de fotografie, vă rog să vă decideţi singuri ce cărţi vă doriţi! Eu v-aş recomanda, totuşi, Romanul secolului XX, şi să vizitaţi şi pagina cu cărţi în afara colecţiilor, că Boris Vian nu are nevoie de recomandări şi nici Soljeniţîn!
Deci! recapitulare, trei pachete a câte trei cărţi fiecare, pentru trei cititori, deci, de la trei edituri faine: All, Nemira şi Univers! Pfuai, atâţia trei n-am luat nici la şcoală! :))
Pentru a primi aceste daruri, vă rog să-mi spuneţi care a fost prima carte citită sau prima din copilărie de care vă amintiţi voi cu drag! Până pe 13 decembrie, zic, să fie vreme de… amintiri! :)
CÂŞTIGĂTOARELE
Cf prietenilor de pe FB, care mă ajută total dezinteresat cu aceste extrageri, câştigătoarele sunt Sabina, Rozina şi Ioana – felicitări! Tuturor, însă, vă mulţumesc pentru comentarii şi…. ce-ar fi să recitiţi cărţile de care mi-aţi povestit în comentarii? :)
Nu mai stiu daca este prima dar cu siguranta mi-a fost tare drag de ea – “Aventurile lui Tom Sawyer”.
am citit mai tarziu aventurile. cred ca dupa coliba unchiului tom si ciresarii, in orice caz! :)
La multi ani tatalui tau!
Prima carte de care imi amintesc a fost Recreatia mare, scrisa de Mircea Santimbreanu, carte pe care am primit-o la sfarsitul clasei a doua, alaturi de coronita si premiu. Inca imi amintesc anumite intamplari amuzante din aceasta carte. :))
multumesc frumos de gand! :)
aveam si eu cartea aia, nu mai stiu ce s’a intamplat cu ea, da’mi placea tare! la premiu, primul, in clasa 1, am primit aventurile lui habarnam, editia cartonata, minunata! o am si azi, o iubesc ca’n prima zi! :)
Legendele Olimpului au fost cartile pe care le-am citit de 3 ori in clasa a 7a si cu care mi-am uimit profesorii :) Invatasem toti zeii si toate detaliile si faceam intrecere cu nasa mea :)
dada, si mie mi’au placut tare Legendele Olimpului de Alexandru Mitru! Erau doua volume din colectia biblioteca pentru copii! :)
Prima carte e, de fapt, mai multe carti: O mie si una de nopti. Eram fascinata de povestile Seherezadei, desi nu pricepeam unele pasaje (stii tu care, alea in care se povestea despre “berbecul care ciocanea la portile inchise ale castelului” :))
Cred ca atunci au inceput sa ma intereseze foarte tare povestile orientului, chestiile mistice si viata musulmanilor, in general (chestie care ma intereseaza si azi, la fel de tare). Mi se parea ca e o cu totul alta lume, foarte indepartata, plina de arome si intelepciune.
Bine, in aceeasi perioada am citit si Ciresarii, dar despre asta iti povestesc alta data (si cum ne-am facut si noi, un mic grup de prieteni, un fel de “ceata” care se chema “Vulturii” :)) )
Haha, Vulurii, auzi la ei! Vrei sa’ti spun ca pe majoritatea cainilor bunica’mii ii chema Ţombi – botezati de mine, normal? Darly le zicea Ţumpi, ca topaiau! :))
“Heidi, fetita muntilor” a fost cartea din care ii “citeam”bunicului meu la varsta cand literele insemnau doar corelarea pozelor cu ceea ce imi aminteam din ce imi citea el iar si iar. Cu o bunica profa de romana si cu ditamai bibiloteca in sufragerie, am avut o copilarie plina de caiete de lectura si bineinteles ca nu am scapat nici eu de chinul lecturilor obligatorii. Noroc ca le-am descoperit rapid pe cele extracurilare. :))
extracuriculare *
Nu mai stiu exact care a fost prima-prima, dar imi amintesc de ,,Micul Print” si ,,Singur pe lume”. Astea m-au marcat :))
eu micul print am citit’o tarziu. dar singur pe lume a fost, da, una dinte favoritele copilariei :)
Da, intr-adevar, este foarte frumoasa :)
Înainte să-ți răspund la întrebare trebuie să-ți spun că bucata asta de concurs ma entuziasmat foarte tare (adică nu vrei să știi cum săream în sus prin bibliotecă – de unde îți scriu comentariul – țipând: “cărți! cărți! cărți!”, eeh….).
Așa. Prima carte de care-mi amintesc și pe care cred că am citit-o prima dată (după abecedar) a fost “Cărțile copilăriei pentru clasa a III-a” de la editura Z (eu am citit-o cu vreo 2 ani mai devreme decât era recomandat, dar nu se ia în calcul, nu? :)) ). Și îmi zâmbește și acum dintre rafturile la care s-au mai adăugat câteva…
io zic – da’ s’ar putea sa fiu subiectiva, deh! – ca toate concusurile de printreranduri sunt misto si in mod special cele din aceasta saptamana! :)
m-a entuziasmat – am mâinile înghețate (că azi la biblioteca comunală nu se face focul :P) – îmi cer scuze pentru greșeală.
Nu mai stiu care a fost prima, insa imi aduc aminte de Castelul din Carpati, Basmele lui Petre Ispirescu si Tarzan :)
Nici eu nu-mi aduc aminte de prima carte citita, insa o carte foarte draga mie in copilaria a fost “Pinocchio”. Tin minte ca m-a impresionat povestea foarte mult si am recitit-o de multe ori apoi. Insa, o alta carte care stiu ca mi-a placut enorm a fost “Intamplari din gradina mea” de Ana Blandiana, citind in copilarie majoritatea poeziilor sale. :)
Buna intrebarea :-) In copilarie citeam mult. Cred ca Habarnam a fost prima carte. Parca o vad si acum, o carte mare, cu coperti albastre lucioase si pitici :-)
La inceput au fost povestile. Descifram literele de mica asa ca nu a fost o problema. Povestiri nemuritoare peste povestiri nemuritoare. Basmele fratilor Grimm care ma faceau sa visez rochii brodate cu stelute, fapt perpetuat pana astazi cand tanjesc inca dupa colectia 2011 D&G unde la putere erau stelele albe pe fond negru. Au urmat 1001 nopti (stiu, s-a mai zis) unde aveam dilleme legate de sensul acelorasi pasaje ca Nebuloasa. Apoi Povesti africane de unde am invatat ca trebuie sa iti cureti singura migdalele ca sa simti gustul vietii. Si ca o constanta, peste toate, Legendele Olimpului de Mitru si Kun, un fel de leitmotiv al copilariei mele.
Nu stiu daca a fost prima carte citita in copilarie, dar cu siguranta a fost una care m-a impresionat: “Cuore, inima de copil”. :)
Prima carte citita de mine a fost Vrajitorul din Oz. Mi-a placut la maxim. Apoi au urmat Legendele Olimpului, si tot felul de carti de basme…si asa am devenit femeia pasionata de mituri de azi.
Prima carte pe care tata mi-a adus-o acasa si pe care am citit-o cu infrigurare a fost Povesti de Fratii Grimm.In seara aia imi adusese si Povesti de H.C Andersen.Astea 2 sunt primele mele carti pentru copii din casa.Au urmat de la mami Mica printesa de Burnett,Amintiri din copilarie,Peter pen si 2 carti despre inorogi.aaaa,de la scoala am comandat o carte despre mos Craciun.nu am prea multe carti pentru copii in casa.Imi amintesc cu drag de toate.La 14 ani am gasit in pod Aventurile Alisei in tara minunilor,desi credeam ca-s prea mare pentru astfel de povesti,am citit-o dintr-o suflare sa recuperez ce nu am citit cand eram mai mica.
Pai primele carti (nu ma pot hotara intre ele) care mi-au atins sufletul au fost Cei trei muschetari si Legendele Olimpului.
Daca la Cei trei muschetari radeam in continuu si am invatat geografie (Stateam cu atlasul in fata sa urmaresc pe harta pe unde mergeau D’Artagnan et co.), cu Legendele Olimpului mi s-a deschis apetitul pentru istorie si literatura (ma rugam de mama prin clasa a 3-a sa-mi ia si mie Homer sa citesc… pana la urma m-a ajutat bibliotecare).
Prima carte citită a fost ???Cireșarii???, pe la 12 ani. Fără să știu, am început cu al doilea volum și m-am încurcat nevoie mare, dar am aflat că mai există și alte volume, așa că am luat-o metodic, de la început. Chiar și după 10 ani mi se pare o carte superbă, pe care orice adolescent în devenire ar trebui s-o citească.
Prima carte pe care am citit-o și o să mi-o amintesc cu amre drag toată viața a fost Heidi – fetița munților. Eram copilă mică și am citit-o pe nerăsuflate într-o după-amiază geroasă de iarnă. :)
sunt de acord ca toate concursurile sunt faine dar, la fel cum esti tu subiectiva, sunt si eu. Adica, na, fiecare concurs are publicul lui tinta
“Iarna pe ulita”, a lui Cosbuc. Era o carte mica avand pe coperta ,o poza cu un copil cu o caciula din aia de blana din Maramures, care mergea pe o ulita cu zapada, cu niste maneci care ii atarnau si o haina lunga, mai mare decat el. Parea amarat si suparat si al nimanui. M-a impresionat tare imaginea si cartea/poezia mi-e draga tare. E una din cele mai dragi amintiri ale mele. M-am identificat cu pustiul acela mult timp si de fiecare data cand mi-o luam pe coaja sau lumea era prea urata si nu o intelegeam, ma intorceam la cartea asta.:)
a fost si ziua tatei:X la multi ani tatalui tau si multa sanatate!