Nu știu cum trec zilele la FITS, pe bune dacă știu! Sunt atât de multe lucruri care se întâmplă, și oameni faini, prieteni noi sau mai puțin noi, stări și imagini, și toate se rotesc, fără a se repeta, ca un carusel. Și îmi place mult atmosfera asta! Te seacă și, în același timp, te încarcă de energie.

Ieri am cunoscut două voluntare foarte simpatice,  Lorena și Monika, am fost să văd câteva din expozițiile organizate în cadrul Festivalului, la un spectacol polonez și, mai apoi, la unul dintre cele două spectacole de flamenco – mi-ar fi plăcut să le pot vedea pe ambele, dar nu se termina unul până începea celălalt. Și a plouat, cu grindină, de-a rupt crengi și a dat tencuiala jos pe pietonală. Dar eu n-am văzut, că eram la spectacol!

A! Și am scos-o pe Mooza, pisica, în oraș!

La FITS, pe lângă teatru, muzică și dans, există și câteva expoziții, iar ieri am văzut câteva dintre ele, respectiv trei dintre cele de fotografie, semnate Radu Afrim, Silviu Purcărete și Mihaela Mihai, expoziția de marionete a Ulyanei Tymoshenko și, desigur, zidul lui Dan Perjovschi. Îmi doresc să ajung și la celelalte, firește, deși nu mi-e clar când, dar m-aș bucura dacă aș vedea măcar desenele și gravurile lui Marcel Chirnoagă, la Casa Artelor, și fotografiile lui Sebi Marcovici din Piața Mică.

Despre cea a lui Afrim a scris Chinezu, la Mihaela Marin mă așteptam, oricum, să găsesc imagini bune (de altfel, e unul dintre fotografii oficiali ai FITS) – expo e axată pe ipostaze surprinse în spectacolul OIDIP, pe care o să-l văd mai la finele săptămânii – , la Silviu Purcărete am găsit imagini despre care sunt sigură că au o poveste, fie una imaginată de autor, fie cea pe care imaginile sale au sugerat-o imaginației mele. Cum ar fi asta (fotografia, nu povestea!):