Nu știu cum trec zilele la FITS, pe bune dacă știu! Sunt atât de multe lucruri care se întâmplă, și oameni faini, prieteni noi sau mai puțin noi, stări și imagini, și toate se rotesc, fără a se repeta, ca un carusel. Și îmi place mult atmosfera asta! Te seacă și, în același timp, te încarcă de energie.
Ieri am cunoscut două voluntare foarte simpatice, Lorena și Monika, am fost să văd câteva din expozițiile organizate în cadrul Festivalului, la un spectacol polonez și, mai apoi, la unul dintre cele două spectacole de flamenco – mi-ar fi plăcut să le pot vedea pe ambele, dar nu se termina unul până începea celălalt. Și a plouat, cu grindină, de-a rupt crengi și a dat tencuiala jos pe pietonală. Dar eu n-am văzut, că eram la spectacol!
A! Și am scos-o pe Mooza, pisica, în oraș!
Dacă despre expoziții v-am povestit deja pe îndelete, peste spectacolul polonez, Spre Damasc, o să trec repede, ba chiar mai repede decât mi-a luat mie să ies din sală. În general, încerc să nu fac asta, că nu e frumos, dar de data asta n-am mai rezistat. Textul lui Strinberg de urmărit tradus pe prompterul de deasupra scenei, jocul agresiv, cele două cântărețe și muzica, de asemenea agresivă, m-au făcut să mă simt oarecât depășită, așa că, la prima trecere întunecată dintre scene, am ieșit.
Fix după ploaie, la timp, de altfel, pentru a ajunge la flamenco. Și bine am făcut, pentru că Maria Pages ne-a regalat cu un spectacol de flamenco după toate regulile, cu ritm susținut de bătăile în podea, cu rochii și accesorii – evantai sau șal – care au făcut parte din coregrafie. Și nici cei din compania care îi poartă numele, cântăreții sau ceilalți patru dansatori, nu s-au lăsat mai prejos, oferind un spectacol complet și seducător. Dar Maria Pages, doamnelor și domnilor, la nu mai puțin de 51 de ani, a fost impresionantă.
Foto: Sebastian Marcovici | FITS 2014
Am văzut doar câteva spectacole de flamenco, așa că nu pot aprecia tehnica – deși nici nu i-am găsit vreun cusur! – dar pot aprecia pasiunea pe care dansatorii o pun în mișcările lor, iar această artistă a făcut un dozaj perfect între măiestria dansului, a ritmului susținut de palme, jocul evanataiului, al trenei (Doamne, cum pot să danseze cu codoiul ăla după ele?!) și al șalului.
Foto: Sebastian Marcovici | FITS 2014
Ce să mai spun?! Am ieșit din sală tropaind, așa cum au făcut dansatorii pe scenă doar că, desigur, nici măcar pe-aproape! Spectacolul s-a numit Flamenco și poezie, dar eu nu am auzit poezia, doar am văzut-o! Și, tot de la Maria Pages zicere: Dansul va fi întotdeauna interpretul care traduce și exprimă cuvintele, indiferent de limba în care acestea sunt rostite. Dansul este un limbaj universal.
După aia am luat cina cu un domn din Lanul de secară, iar Mooza s-a și pozat cu el, și cu un maidanez foarte alb și foarte prietenos, însă prefer s-o vedeți în mijlocul unui act artistic, fiindcă în piesa lui Ionescu (nu știu de ce țin să nu-i spun Ionesco!), era și ceva cu pisici:
– Iată, deci, un silogism exemplar. “Pisica are patru labe. Isidore şi Fricot au fiecare câte patru labe. Deci Isidore şi Fricot sunt pisici.”
– Dar şi câinele meu tot patru labe are.
– Atunci e pisică.
Iar pe seară un pic de Club al Festivalului (sunt primar pe 4sq, așa că moblesse oblige), dar cum oboseala își spune cuvântul, după ce am mai stat vreo juma’ de ceas la povești în fața teatrului cu una dintre jurnalistele acreditate aici, m-am dus cuminte la somn. Ceea ce urmează să fac relativ devreme și în seara asta, în ciuda faptului că de la Club se aude muzică foarte bună – în seara asta se ocupă Dragoș Buhagiar de playlist.
_____
Între timp, voi nu uitați să urmăriți FITS pe site, FB, Twitter, Instagram și YouTube, și pe #FITS2014, unde postez și eu povești sau imagini, și nici că poveștile mele de la FITS sunt aduse pe blog alături de UniCredit Țiriac Bank, partener principal al Festivalului!
Leave a Comment