The Croods e o animaţie foarte simpatică dar, dincolo de o poveste haioasă, poate fi şi o lecţie despre ieşirea din zona de confort. Una pentru adulţi, desigur, dar asta fără să strice distracţia celor mici care vor fi cu siguranţă seduşi de familia aiurită, de intrusul Guy, dar şi de animalele din preajma lor – Belt rulz!

Şi, la o adică, sunt câteva faze în film care pot deveni lecţii şi pentru ei, cum ar fi să nu te joci cu focul că o să arzi savana şi că nu orice pisică supra dimensionată care pare că vrea să te mănânce e rea!

De multă vreme nu m-am mai înveelit şi înduioşat deopotrivă la un film aşa cum am făcut în seara asta la Cinema City cu ocazia avanpremierei BRAVE (Neînfricata) by Pixar. Ca de obicei, nu m-am uitat la trailer, dar văzusem deja nişte postere aşa că ştiam că e o animaţie  cu o fată roşcată şi creaţă care trage cu arcul – Merida.

Nu că n-ar fi aşa, dar dacă vă aşteptaţi la o poveste gen Xena, prinţesa războinică, nu e cazul. Brave e despre a avea curajul să spui “nu” şi a încerca să-ţi schimbi destinul, chiar şi cu ajutorul magiei, despre recunoaşterea greşelilor, despre o mamă care îşi cunoaşte fiica mai bine, peisaje minunate şi o vrăjitoare foarte pricepută în comerţ şi urşi, după cum vedeţi mai jos!

Nu pot şi nu vreau să vă povestesc detalii, pentru că v-aş strica plăcerea de a urmări acţiunea filmului, dar o să vă spun, totuşi, că toate personajele principale, în toate formele lor, sunt foarte bine realizate, cu o meticuloasă atenţie la detalii şi mimică, iar rezultatul e încântător! Am râs şi am chicotit, împreună cu toată sala, şi am fost înduioşată şi nu mi-am dat seama când au trecut cele 92 de minute!

Mergeţi să vedeţi filmul fiindcă e frumos, o să vă facă să râdeţi, să vă înduioşaţi şi să vă căutaţi, după aia, vechiul urs de pluş – şi încă 10, ba nu!, 11 motive aici, în cazul în care eu nu v-am convins. Cu puţin noroc, să vă gândiţi că, uneori, doar uneori, chiar putem să facem ce simţim, nu ceea ce trebuie sau ce aşteaptă alţii de la noi! Eu vă urez vizionare plăcută şi aştept impresiile voastre :)

Un ultim detaliu… de fapt, două: 1.  filmul este dedicat lui Steve Jobs, aşa cum apare p generic, “Dedicated to the memory of Steve Jobs, our partner, mentor and friend”, şi 2. Brave vine în cinematografe împreună cu un scurt metraj de animaţie, difuzat înainte:  La Luna, o (altă) delicatesă.

La Rio, filmul, adică, deşi, dacă vă dă mâna, nici Rio de Janeiro nu mi se pare chiar cea mai rea variantă! În schimb, dacă mătuşa preferată are nume de floare, ca să nu rataţi duminica asta masa de pranz sărbătorească şi clătitele alea bune pe care le face, cel mai bine e să vă duceţi la Rio de… Blue Sky Studios! Adică tipii care au făcut şi Ice Age, printre altele.

Pe scurt, Rio e povestea papagalului Blu (adică Jesse Eisenberk,  “Mark Zuckerber” din The Social Network) care nu poate să zboare şi care a fost răpit din junglă în fragedă copilărie şi a ajuns la mama naibii prin Minnesota, unde e frig şi urât! Are, însă, super baftă, şi e salvat de Linda, o ochelaristă haioasă, care devine prietena lui cea mai bună.

Peste ani, Linda şi Blu – acum băiat mare – trebuie să plece la Rio, acolo unde locuieşte Jewel (Anne Hathaway), ultima papagaliţă ara albastră, cu care ar fi bine să se împrietenească pentru ca specia lor să nu dispară. Fireşte, însă, pentru deliciul spectatorilor – mari şi mici – toată afacerea nu e aşa de simplă precum pare, şi de aici să vezi hohote de râs! Iar muzica e bestialăăăăăăă!

Adică am râs eu, cu pretenţii de adult, a râs Miruna, de cinci ani (şi ea are pretenţii de adult, apropo), dar şi ceilalţi spectatori de la avanpremiera pusă la cale de Oxygen fix  acolo unde se văd filmele mai bine şi mai bine, adică la IMAX-ul Cinema City .

De azi, Rio e pe ecrane şi, dacă n-aveţi timp să daţi o fugă în Brazilia, e the next best option, cu super peisaje, atmosferă, culori, muzică şi.. exact! Nici carnavalul celebru nu lipseşte! Şi, după aia, nu uitaţi să descărcaţi Angry Birds, Rio edition! :))

Până la vârsta gimnaziului, am fost un copil teribil de cuminte. E drept, zvăpăiala nici nu prea avea cu ce să fie susţinută. Locuiam într-un bloc mic şi, cu excepţia a doi copii din vecini, Ioana şi Laurenţiu, nu prea interacţionam cu “persoane” de vârsta mea. Şi, orium, eram preocupată cu grădiniţa. Şi cu Mecano – vă mai amintiţi Mecano?

În felul ăsta mama s-ar fi calificat perfect dacă marţienii ar fi căutat o mamă-model care să disciplineze progeniturile planetei roşii, exact aşa cum se întâmplă la începutul filmului Mămici pentru Marte | Mars needs moms. Şi uite aşa, Milo, protagonistul peliculei, se trezeşte că urâcioşii de marţieni îi răpesc mama şi porneşte într-o aventură plină de suspans, dar şi de umor, pentru salvarea ei.

(ia click pentru a mări şi atenţie puţin la parteneri! eeee? doar bloggeri! cool, ha?)

Pe Marte i se alătură aliaţii Gribble, Ki şi TwoCats, trei personaje pe cât de pitoreşti pe atât de colorate. Am râs în hohote la unele faze şi am fost înduiolată la altele. Cu siguranţă, e un film pentru toate vârstele, fiindă cei mici se vor distra copios de animaţia personajelor, iar cei mari vor înţelege corect de ce lui Gribble “îi reuşeste roşul atât de bine”. Şi ştiu sigur că aşa e întrucât ieri, la avanpremieră, am fost însoţită atât de Miruna mare (@anurim, 22 de ani :D) cât şi de Miruna mică (5 ani). Deci, poftim, Mars needs Moms e “de văzut”, acum aveţi trei surse care spun acelaşi lucru! :)

Pont: nu plecaţi din sală până nu se termină genericul. Promit c-o să aveţi o surpriză plăcută dacă faceţi asta!