Vă reamintesc, sunt la un seminar antifumat după metoda Easy Way a lui Allen Carr şi vă povestesc şi vouă ce şi cum, este una dintre experienţele prin care mi-am propus să trec şi despre care să scriu în cadrul campaniei “Obiceiuri sănătoase??? de la Activia. Nu sunt, mărturisesc onest, suficient de motivată pentru a mă lăsa, mie îmi place să fumez. Dar pentru că mi-a fost oferită această experienţă, sunt gata să ascult şi, de ce nu, să fiu convinsă să nu mai fumez. Prima parte a acestei experienţe e aici, apropo, iar acum continuăm… după pauza de ţigară.

Discutăm despre prima ţigară şi ne amintim că, deşi nu ne-a plăcut, am insistat până a ajuns să ne fie la îndemână, am învăţat să fumăm, făcând, cumva, şi nişte eforturi în sensul ăsta. După asta am ajuns să dezvoltăm preferinţe în legătură cu fumatul, transformând experienţa – pentru noi – nu neapărat într-una plăcută, ci într-una tolerată.

Discutăm acum despre costul fumatului care poate ajunge la sume astronomice într-o viaţă de fumător. Adică în loc să-ţi cumperi toate dezavantaţele fumatului… faceţi un calcul ce-aţi putea cumpăra cu banii respectivi, chiar dacă banii cu pricina nu reprezintă o problemă financiară.

Alt aspect: fumăm absent, de multe ori, fără să conţtientizăm că şi cât fumăm. În no time, te trezeşti cu scrumiera plină: când naiba am fumat atâta?! Dacă fumatul ar fi un hobby, ar fi unul ciudat, fiindcă, în fapt, nu ne-am da seama, conştient, când l-am practica.

Şi mai gândiţi-vă că reuşeaţi să vă gestionaţi stresul – într-un fel sau altul – şi până să fumaţi! Şi la faptul că la prima ţigară nu v-aţi gândit niciodată că va deveni un obicei consumator de bani şi de multe altele.

(mi se pare un pic funny că mă aflu aici. Sunt de acord cu tot ce spune de rău despre fumat, unghiurile pe care le propune Diana sunt chiar inedite – deşi nu diferite de cele pe care le ştim cu toţii – dar tot nu pot să scap de convingerea, asumată, că mie îmi place să fumez)

Gândiţi-vă la gesturile care însoţesc fumatul. Asta e, asta e ceea ce vă oferă plăcerea fumatului? Foarte bine, faceţi gesturile cu pricina, fără să aprindeţi ţigara. Well? Aveţi gestul. E bine? E satisfăcător? Bun. Acum gândiţi-vă că ţigara e bună şi pentru relaxare şi pentru concentrare, şi pentru plictiseală şi pentru stres. Acelaşi lucru cu efecte diferite? Dacă ar fi un medicament, n-ar putea avea efecte total diferite, nu?

(De fapt, e foarte tare metoda asta. Nu ştiu dacă mă las sau nu dar, cu siguranţă, după ce o asculţi pe Diana – şi nici nu suntem la jumătatea seminarului – fumatul ţi se pare din ce în ce mai stupid)

Dependenţa e, clar, de nicotină, de substanţă pe care o băgăm în noi odată cu fiecare ţigară.

Acestea fiind spuse, facem din nou, o pauză de ţigară :)

Dar nu oricum, ci cum să te laşi de fumat după metoda Allen Carr

Sunt la un seminar antifumat după metoda Easy Way a lui Allen Carr şi vă povestesc şi vouă ce şi cum, este una dintre experienţele prin care mi-am propus să trec şi despre care să scriu în cadrul campaniei “Obiceiuri sănătoase” de la Activia. Nu sunt, mărturisesc onest, suficient de motivată pentru a mă lăsa, mie îmi place să fumez. Dar pentru că mi-a fost oferită această experienţă, sunt gata să ascult şi, de ce nu, să fiu convinsă să nu mai fumez. Şi gata, am început!

Diana Vasiliu, terapeuta, ne spune că urmează o cantitate mare de informaţii şi că o să avem multe întrebări dar care îşi vor găsi răspunsul de-a lungul seminarului.

Ni se spune că vom ajunge să învăţăm să ne manipulăm gândurile – nice one! – şi că vom discuta de multe dintre situaţiile care ne fac să fumăm şi vom discuta şi de fumătorii ocazionali. Vom lucra, ne spune Diana, cu mintea şi cu bunul simţ, şi trebuie să respectăm instrucţiunile, asta e foarte important. Sunt zece instrucţiuni iar primele trei sunt să ne relaxăm şi, funny!, să fumăm în pauze, chiar insistă la asta. Dorinţa de a nu fuma trebuie să vină natural, nu forţat. A treia instrucţiune e să credem că nu suntem cu nimic diferiţi de cei care au reuşit să se lase.

Metoda e diferită de ce mai există acum pe piaţă, toate lucrurile care fac apel la voinţă, şi o să le numim, generic „metoda voinţei??? – you know, ţi-e poftă de mori, da’ ai voinţă să nu fumezi. Cea mai păcătoasă chestie pe care o presupune metoda asta e aceea de a-l transforma în „fruct oprit???, un prieten la care renunţăm fără un motiv întemeiat. Baaad!

(toată discuţia asta îmi face poftă de o ţigară)

Să vedem acum care ar fi dezanvantajele fumatului: mirosul, părerile partenerilor, familiei, costurile, sănătatea, faptul că devine complicat cu spaţiile pentru fumători, dar şi avantajele ar fi: concentrare (inspiraţie), relaxare, trece timpul (plictiseală), liant social, calmare. Fumătorul le are şi pe unele şi pe altele, DAR şi temerile care vin odată cu toate acestea: dacă nu fumez, n-o să mă mai pot concentra, şi cum o să-mi descarc nervii şamd

(rău!)

Diana promite că metoda Allen Carr te eliberează de toate aceste frici şi te face să vezi lucrurile aşa cum sunt în realitate.

(adevărul e că, dacă te gândeşti, majoritatea avantajelor sunt doar argumente pe care ni le aducem noi pentru a fuma)

Se spune că fumătorii n-au voinţă. Dar au! Cine se duce, are chef, n-are chef, să ia ţigări noaptea la 11 chiar şi într-un cartier mai puţin prietenos?! Cine rezistă cu brio la insistenţele celor din jur: „Da’ tu de ce nu te laşi???? şi aşa mai departe?! Aha! Fumătorii au voinţă! Au voinţă să fumeze!

Şi de aceea, acum facem pauză de ţigară!

Citiți cu click pe cifre părțile 2, 3, 4 ale acestei experiențe.