Sunt la un seminar antifumat după metoda Easy Way a lui Allen Carr şi vă povestesc şi vouă ce şi cum, este una dintre experienţele prin care mi-am propus să trec şi despre care să scriu în cadrul campaniei “Obiceiuri sănătoase??? de la Activia. Nu sunt, mărturisesc onest, suficient de motivată pentru a mă lăsa, mie îmi place să fumez. Dar pentru că mi-a fost oferită această experienţă, sunt gata să ascult şi, de ce nu, să fiu convinsă să nu mai fumez. Primele părţi ale acestei experienţe sunt aici 1 şi aici 2, apropo, iar acum continuăm… după a doua pauză de ţigară.
Sevraul nicotinic e imperceptibil, nu doare, ca în cazul drogurilor grele. Dar după ce trece o anumită perioadă de timp, ca fumător, îţi vine cheful de o ţigară. Vestea proastă e că nicotina dă dependenţă de la prima doză. Vestea bună e că e drogul cu cea mai rapidă eliminare din organism. Adicţia chimică, deci, se rezolvă în câteva zile. Tot nicotina, mă rog, dependenţa de, este baza deasupra căreia construim tot eşafodajul de argumente profumat, iar la asta ne ajută şi o mulţime de filme pe care le-am tot văzut, în care ţigara te relaxează, te face să pari misterios, să dai bine.
Un alt aspect despre care discutăm acum e ţigara de dimineaţă şi cum majoritatea fumătorilor nu manâncă mic dejun (true) pentru că nevoia de nicotină e mai mare decât cea de a te hrăni. Pofta de ţigară acţionează la fel ca senzaţia de foame, dar e mai uşor s-o potolim pe prima decât pe a doua şi, mai mult, dacă fumezi, satisfacţia apare şi păcăleşte şi senzaţia de foame.
Paradoxal, cu fiecare ţigară fumată, fumătorii încearcă să regăsească senzaţia lor de normalitate, iar Diana face o paralelă pe care o pot înţelege foarte bine: pantofi frumoşi dar incomozi. Îi porţi pentru că sunt foarte mişto, ai dat o groază de bani pe ei, în ciuda faptului că ţi-ar fi mai bine cu unii confortabili, dar poate nu la fel de cool. Normalitatea n e după ce i-ai scos din picioare ci era înainte să-i porţi în primul rând.
Un alt paradox e că cu cât fumăm mai mult, cu eram mai sănătoşi… fără să fi fumat niciodată. Adică, fără dubii, fumatul e nesănătos, iar organismul cuiva, în funcţie de formă, poate procesa doar atâtea ţigări (otrăvurile din ele) câte poate. Când nu mai poate, fireşte, unii se opresc din fumat. Alţii, însă, adaugă diverse alte variante de a completa satisfacţia din ce în ce mai mică pe care fumatul o oferă, odată cu trecerea anilor: mâncare, alcool, diverse variante de obţinere de substanţele alea care cică ne fac fericiţi.
Şi tocmai de aceea, pauză de ţigară!