În aprilie am participat la cursurile Creative Fitness Studio, organizate la Fundaţia Friends for Friends (sau FFFF, pe scurt), ca să aflu mai multe despre cum să-mi canalizez pornirile creative în aşa fel încât să nu ma mai împiedic de oprelişti gen “buget” dar să le duc la un bun final, semnat, parafat, contractat!

Vreme de patru săptămâni, am ne-am antrenat pentru creativitate cu Sandra şi Vlad şi am ascultat ce au de spus pe subiectul ăsta diverşi invitaţi. Seria în care am participat eu a avut ca inspiaţie Copilul, iar următoarea, care începe pe 15 mai, şi la care vă recomand cu căldură să vă înscrieţi, are ca temă Nebunul – detalii.

Revenind, însă, la invitaţii seriei anterioare, unul dintre ei a fost Tudor Chirilă, actor şi solist al trupei Vama, care a pus pasiunea în ecuaţia creativităţii şi, recunosc, mi-a cauzat un zâmbet pe care n-am putut să-l sterg pe toată durata discuţiei cu el, fiindcă oamenii vorbesc rar cu atâta pasiune şi cu entuziasm molipsitor despre ceea ce fac şi sunt.

Tudor despre creativitate

Încerc să-mi dau seama când am fost eu cel mai creativ ca să pot relua un pattern (…) Primul impuls poate să fie cel mai bun, cel mai corect, dar dacă ai două opţiuni, fă-le pe amândouă (aici vorbeşte Tudor-compozitorul).

Creativitatea se deblochează mult în întâlniri, iar presiunea mă ajută foarte mult. Trebuie să consumi clişeele ca să te eliberezi de ele şi apoi poţi fi creativ (…) În tot procesul creativ cel mai mişto lucru este speranţa.

Aici primim şi un exemplu menit să ne inspire, povestea unui bărbat din Ohio care, la 92 de ani, s-a apucat sa înveţe să scrie şi să citească,  iar acum, la 98 de ani, şi-a scris autobiografia şi, dacă vreţi, găsiţi aici varianta pentru kindle. Cam cât de tare e asta, ha?!

Creativitatea e o adresă în Berceni, un loc în care trebuie să ajungi pe jos, fără hartă. Ce faci? Întrebi!

Creativitatea e o iluzie. Există talent, dar creativitatea = muncă + talent. Şi ceea ce nu-ţi iese, îţi arată ceea ce poate ieşi.

Tudor despre muzică şi Vama

Forma noastră de a trăi este cu muzica asta pe care o facem, aşa cum o facem. Am lucrat trei ani la un album, lucrăm mai bine de două luni pentru două ore de concert.

Cum fac eu să-ţi spun să visezi? Cum spun asta altfel, că s-a tot spus! Emoţia e nouă.

Pentru mine sunt mai multe lucuri importante la o piesă decât sunt pentru public. Eu sunt atent la structură, compoziţie, orchestraţie, versuri…  Mă preocupă foarte mult structurile pieselor. De exemplu, Nu am chef azi  nu are refren.

S-a pus totul pe discul ăsta, tot! Avem super emoţii pentru el şi aşteptăm reacţiile. E un produs pentru care am făcu tot ce am putut noi mai bine

Tudor a mai vorbit animat despre Vama Veche, trupă şi loc, despe începuturi şi ne-a mai spus şi o poveste a cărei protagonist e Doina Levintza, designerul care îi ajută pe cei de la Vama să recreeze spaţiul de la Sala Palatului pentru super concertul trupei din 28 mai – Da, ştiu cum o să fie. Nu, nu vă spun :p

Nu prea au fost întrebări, nici nu l-a întrerupt nimeni vreme de aproape două ore, dar eu am vrut să ştiu cum se naşte un cântec. Adică… nu ştiu, e ca şi cum stai la semafor sau la sală sau aiurea, şi-ţi vine în cap o linie melodică şi gata?! Sau e ca la scriitori, trebuie să te aşezi în faţa laptopului şi pur şi simplu să începi să scrii?

Tudor a zâmbit şi a scos din buzunar telefonul: uite, la asta m-am gândit la un semafor. Apasă pe un buton şi începem să-l auzim fredonând un cântec. Pe fundal se aude zgomotul inconfundabil de trafic. Apoi se ridică şi se duce la pian (de la 6.34)…

Dacă vă place Tudor, dacă vă place Vama, vreţi să vă lăudaţi că aţi ascultat în premieră câte ceva de pe albumul 2012 şi i-aţi cunoscut pe componenţii trupei, vă anunţ că marţea viitoare, pe 8 mai, de la ora 19, merg în garajul Europa FM pentru o întâlnire cu cei de la Vama şi 2012, şi pot lua cu mine doi cititori.

Pentru aşa experienţă exclusivistă şi inedită, trebuie să-mi spuneţi de ce vreţi să participaţi. Până luni, 6 mai, la ora 18, ca să aveţi timp să vă pregătiţi întrebările pentru întâlnirea cu artiştii! :)

PS tot de la Tudor zicere: Când îmi vine o idee bună mă sperii de ea, mă opresc şi mănânc un măr, de parcă mi-ar fi teamă să n-o stric.

UPDATE: aş vrea să vă iau pe toţi la această audiţie, mi-e drag de voi că sunteţi fani, faini şi frumoşi, dar nu pot lua decât doi dintre cititorii mei, şi i-am ales pe Marius şi pe Ramona. Mai găşiţi, însă, câteva invitaţii la Oana, aici.

LATER UPDATE: Din păcate, Ramona nu mai poate ajunge, aşa că o să vină Andreea Dincă.

Despre creativitate am vorbit în această săptămână printre rânduri, cu oameni din diverse domenii de activitate: o profesoară, o avocată, un inginer, o comunicatoare, iar azi e rândul unei specialiste în recrutare, Mădălina Uceanu de la Career Advisor. Într-o piată dificilă, cu un şomaj destul de accentuat şi cu un nivel destul de scăzut al educaţiei, este creativitatea un atu, atât pentru recrutori cât şi pentru cei care doresc un job? Mădălina ştie! :)

Creativitate in recrutare? Da sau nu, si de ce da sau de ce nu.

Raspunsul scurt este: da, dar nu oricum. Urmeaza raspunsul lung :-)

Daca ne gandim la companii, din punctul lor de vedere creativitatea se poate manifesta de la momentul definirii strategiei de cautare a candidatului, respectiv chiar din modul in care definesc ceea ce au nevoie. Cred ca in momentul acesta, cele trei directii in care si-ar putea dovedi utilitatea sunt:

1- sa porneasca in definirea profilului cautat de la rezultatele asteptate de la candidatul respectiv la finalul primului an de activitate, fara sa se limiteze la tipicul limbaj de lemn care spune  min.3 –5 ani de experienta in domeniu,

2- sa defineasca intr-o maniera creativa si non conformista jobul si iin mod special structura anuntului pe care intentioneaza sa il publice,

3- sa foloseasca canale diferite adaptatea specificului jobului pe care il vizeaza (Social Media, Grupuri de interes pe FB/LinkedIn, Forumuri specifice, bloguri de nisa).

Sunt cateva exemple chiar in Romania de campanii de recrutare non conventionale implementate cu succes, cele doua exemple la care ma gandesc acum sunt o campanie de recrutare derulata pe Foursquare, pentru o companie din zona IT, sau o campanie outdoor, cu un anunt imens postat chiar in fata ASE-ului, derulata de un BPO (Business Process Outsourcing Company) international.

Din perspectiva candidatului cred ca are mai degraba de-a face cu o abordare sau o gandire de vanzator, care va aduce cu sine o abordare atipica. Nu stiu cat poate fi definita drept creativitate sau abilitate de vanzare, e de discutat. Cele mai atipice campanii de la noi au presupus atat folosirea contului de FB/twitter pentru derularea campaniei de cautare (vezi Maria Nazdravan sau Marian Ionescu) sau chiar a blogului (vezi Alina Constantinescu).

Exemplul pe care il stiu mai bine este cel al lui Marian, pentru ca am urmarit putin evolutia campaniei lui, el pornind cu campania “Primiti cu creativul” dar nefiind incununata de succes, a continuat cu participarea la diverse concursuri. Toti pasii facuti l-au pus in legatura cu cercuri noi de oameni, ajungand in felul acesta sa isi creasca vizibilitatea si sa ajunga intr-un final in jobul actual, care este in domeniul pe care si-l dorea.

Cifre în USA. Sursa.

Cum se manifesta si la ce ne e de folos creativitatea in HR?

Am dat mai sus cateva forme de manifestare :-), iar utilitatea este lesne de inteles intr-o perioada in care, in ciuda numarului mare de candidati disponibili, exista in continuare provocari in identificarea anumitor talente si sunt destul de multe pozitii greu de acoperit.

Dificultatea cred ca vine tocmai din faptul ca profilele nu sunt neaparat tipice, talentele nu se ascund intotdeauna in spatele unei experiente specifice intr-o anumita industrie sau companie, iar caile clasice utilizate de companii pina acum aduc mai degraba un volum mare de aplicatii, majoritatea nepotrivite cu asteptarile sau criteriile exprimate de companie.

E bine sa ai un CV creativ? Ma gandesc la un film, o pagina pe pinterest, sau LinkedIn, sau altceva, adaptat candidatului si domeniului.

Cred ca depinde foarte mult de industrie si de capacitatea celui care demareaza o asemenea campanie sa inteleaga ca nu se face primavara doar cu o floare :-)

O combinatie de metode clasice si inovatoare cred ca este ideala, profilul de LinkedIn este necesar deja, in plus pe langa CVul clasic, pot avea o forma mai creativa (mai ales daca tintesc advertising sau marketing), pot avea si un film si pagina pe Pinterest.

Intrebarea de baza insa ramane: ce vreau sa transmit despre mine? Daca vreau sa demonstrez creativitate si determinare, pot apela la toate aceste variante, si sa le folosesc diferit in functie de industria/compania careia ma adresez. In momentul asta cred ca este foarte important atat pentru companii cat si pentru candidati sa isi gandeasca o campanie de cautare de job/angajati integrand multe idei care vin din vanzari si marketing pentru a avea succes.

E o piata atipica, o perioada suficient de dificila care cere metode noi. Nimeni nu le poate defini exact, mixul cred ca este specific fiecarei situatii in parte, important este sa realizam nevoia unui alt tip de abordare si apoi ideile sunt sigura ca vor veni.

Era inevitabil, sper că vă daţi seama, ca în periplul meu prin meandrele creativităţii din variate domenii de activitate, să nu trec şi pe la relaţiile publice. Sigur, poate c-aş fi putut să mă întreb pe mine ce şi cum, dar am preferat s-o provoc pe Sorana Savu să răspundă, pentru că ştiu că unii dintre clienţii Premium nu sunt neapărat în zona în care zburdă creativitatea în comunicare, vezi ALRO sau ArcelorMittal.

Clientii complicati si creativitatea. Cum se impaca? Cum ii facem sa se impace?

Orice client se impaca bine cu creativitatea, doar ca trebuie sa definim ce e aceea creativitate. Pentru noi, creativitatea e un mijloc, o cale inedita de a indeplini mai usor, mai eficient, mai repede un obiectiv. Iar in urma acestei definitii, e clar ca orice client apreciaza creativitatea, doar ca, in multe situatii, ea nu se traduce in evenimente sau mesaje vizibile pentru un public de masa si atunci nu se vede.

Creativitate in PR: e clar ca ne trebuie. Dar exista si niste limite dincolo de care n-ar trebui sa ne avantam? Cat de creativi ne putem permite sa fim, mai ales ca publicurile carora ne adresam, odata cu dezvoltarea canalelor SM, sunt din ce in ce mai variate

Dictonul lui Ogilvy – “We sell or else” mie mi-a intrat bine in cap. Si in publicitate si in PR, creativitatea nu este un scop in sine, ea este cea care ajută să transmitem un mesaj, să modelăm un comportament, să rezolvăm o problemă socială. Nu putem fi “creativi” de dragul creativitatii, pe banii clientului. Orice actiune de comunicare pe care o intreprinzi are un sens si un public tinta.

Social Media creste vertiginos in importanta pentru asa numitele companii “marketing driven”, unde poti “vinde” un produs in 140 de caractere sau intr-un post pe FB. Dar cand business-ul tau consta in sleburi de otel, sau tabla de aluminiu pentru industria aeronautica, nu prea poti sa te bazezi pe cercul de “friends”. Or asta nu trebuie sa uitam. E amuzant cand consultanti locali si internationali sfatuiesc TOATE companiile sa-si lase angajatii sa interactioneze pe Facebook, dar intr-o turnatorie, intr-o fabrica de vopsele sau de textile daca stai sa-ti actualizezi statusul la fiecare cinci minute…

PR-ul in sine e o meserie creativa – ea iti cere zilnic sa gasesti solutii de comunicare SPECIFICE la situatii SPECIFICE. Nu merge cu generalizari.

Exista loc de creativitate in lumea comunicarii corporatiste?!

Sigur ca da – doar ca ea se manifesta in mediul corporatist, pentru ca acestui mediu i se adreseaza. Creativitatea trebuie intotdeauna sa puna in valoare mesajul pe care il avem de comunicat, nu sa-l eclipseze sau, si mai grav, sa-l trivializeze. Intr-o extrema, ne aducem aminte de prezentari sau evenimente corporate pe care nu le-am putut urmari de plictiseala, iar in cealalta avem si exemple de prezentari spumoase din care n-am ramas cu nimic.

Ce incerci sa faci de fiecare data este sa gasesti echilibrul optim (nu indraznesc sa spun perfect) intre mesaj, forma si livrare, in asa fel incat cuvintele tale sa ajunga la tinta, sa fie intelese si asumate. Nu suna deloc spectaculos, dar asta e! ♦

În fine, dacă vă interesează câteva idei şi resurse despre creativitatea în relaţii publice, găsiţi câte ceva într-o carte via CIPR şi în acest document: creativitatea in relatii publice.

Ingineria şi contabilitatea, iată cel puţin două domenii de activitate care par să aibă relativ puţine, spre deloc!, legături cu creativitatea. Mă rog, nu că n-aş fi cunoscut destui maketeri lipsiţi de acest atribut. Sau PRi, sau chiar artişti… De jurnalişti nu mai vorbesc! Contabil n-am găsit (am cunoscut aseara unul care pretinde că e creativ, dar e prea târziu pentru serialul ăsta!) însă inginer aveam de-acasă, şi chiar unul care e destul de creativ în viaţa lui… civilă! Un dubios, în sensul bun, dar nu mai puţin inginer. Ce zice şi ce crede el despre ingineria creativităţii şi creativitatea ingineriei, vă invit să citiţi mai jos.

Tu esti inginer de felul tau! Cum se impaca un spatiu relativ strict si riguros, surubul 13 langa piulita cu acelasi numar, cu creativitatea?
Si cam cum se manifesta creativitatea asta intr-un asemenea domeniu?

1 si 2 pentru a iti face o analogie intre surub + piulita si alte obiecte din alte domenii as spune ca surubul + piulita sunt in inginerie ceea ce:
– pixul si mina sunt pentru literatura
– produsul si brandul sunt pentru publicitate
– mesajul si publicul sunt pentru PR
– proiectorul si ecranul sunt pentru cinematografie.

E adevarat ca ingineria pare si este un domeniu foarte riguros. Aceleasi rigori insa se intalnesc in orice alte domenii de activitate. Creativitatea incepe exact dincolo de aceste rigori dar cu conditia ca rezultatul final sa fie cel putin functional. Daca vrei, ia de exemplu un soft de facut animatie.
Artistul animator are posibilitati neasfarsite. Poate combina infinit forme si culori, miscare si sunet. Nimic insa nu este posibil fara calculator, iar calculatorul nu ar exista fara soft, fara electricitate, fara componente. In interiorul intregului univers mentionat mai sus nu exista decat doua piese suficiente si necesare, doi biti: 0 si 1. Adica trece curent sau nu trece curent, adica adevarat sau fals.

Un inginer creativ este un individ care gaseste solutii la niste nevoi concrete folosindu-se doar de ce are la indemana. De asemenea, o alta componenta cel putin la fel de importanta a creativitatii in inginerie este inventarea acestor nevoi. Adica formularea, descoperirea lor.

Curentul electric a fost inventat, produs si utilizat de ingineri. Racheta, avionul, foenul, hidrocentrala. Exista chiar si o inginerie a sistemelor tehnologice care se refera la un domeniu aparent mai abstract si anume de creearea, descoperirea, formularea de nevoi de sisteme de productie, de creativitate daca vrei.

Ingineria nu este numai a strange suruburi. Asta se numeste asamblare, mentenanta si intr-adevar, prea multa creativitate nu gasesti. Ingineria este a sta cu plansa goala in fata, sau cu un servetel de hartie si de a trasa primele linii ale unui mecanism (sistem) ce raspunde/rezolva o problema existenta sau imaginata dar totusi reala.

Ex: cum ar fi sa nu trebuiasca sa ma duc pana la televizor daca vreau sa schimb canalul sau sa dau mai tare? Mi-ar trebui fie sa aduc butoanele in pat, prelungite cu fire, fie daca nu vreau sa am fire prin casa sa gasesc ceva intangibil. O lumina? (asa au aparut telecomenzile cu infrarosu), o unda radio? (asa au aparut telecomenzile cu bluetooth sau prin wi-fi). Dar as putea folosi puterea gandului sau alte gesturi? (asa au aparut si sunt in teste dispozitive fie citesc curentii din creier la anumite ganduri fie miscarile globului ocular si sunt folosite in aplicatii militare. Deocamdata).
Alt ex: cum as putea sa spal rufele si sa imi iasa aproape uscate? (asa a aparut centrifuga de la masina)
Abia dupa ce toate aspectele inventarii, folosirii si producerii acestor dispozitive au fost puse la punct, se trece la fabricarea lor, la asamblarea lor deci la surub + piulita.

In afara de a se scarpina in crestet, ca noi toti, ce face un inginer cand ajunge in pana de creativiate?!

Cand un inginer e in pana de creativitate incepe sa nege tot ce a afirmat si a stabilit in prealabil. Doar ca negarea tb facuta in asa fel in sa fie coerenta si perfect supusa regulilor fizice, matematice etc si bineinteles sa fie plauzibila.
Daca nici asa nu iese nimic isi noteaza toate ideile, isi inventarieaza toate insemnarile si declara problema deschisa.
El nu renunta niciodata.

V-am promis săptămâna asta o serie de articole despre creativitate şi mă ţin de cuvânt. Am stat de vorbă cu profesionişti din mai multe domenii pentru a afla daca şi la ce e bună creativitatea în domeniul lor şi pentru a ne inspira din felul în care îi ajută pe ei acest proces.

Apropo de proces, după ce ieri am discutat cu o profesoară, Mihaela Mureşanu, azi aflăm ce şi cum de la o avocată,  Adriana Puşcaş, partener la SPV Legal, care a răspuns celor trei întrebări despre creativitatea… juridică! Fără dubii, unde e lege nu prea e tocmeală şi, în consecinţă, probabil că nu e nici loc de prea multă inovaţie atunci când vine vorba de a proteja sau impune drepturile legale. Dar să vedem ce spune avocatul…

Se zice ca unde e lege nu e tocmeala. Dar creativitate? Are loc asa un termen printre articole de lege?

Creativitatea in domeniul serviciilor juridice (caci nu doresc sa vorbesc de creativitatea puterii legislative sau a celei executive in domeniul legilor – toti stim cat de periculoasa a devenit concentratia de “minti creative” cu apetit exagerat de legiferare) nu e tocmai o virtute din punctul meu de vedere. Si asta pentru că legea nu prea lasa loc pentru creativitate.

Totusi, acolo unde legea permite spatii mai largi de manevra este loc si de inovatie si de orginalitate DAR cu masura si cu acceptul clientului. Asadar, sursa de creativitate si inovatie este cel mai adesea clientul, caci numai el e in masura sa decide daca demersurile pe care doreste sa le urmeze le doreste orientate spre originalitate sau spre rezultat.

Trebuie sa precizez ca atunci cand serviciile juridice ajung sa fie prestate in directa legatura cu cei care spun dreptul (magistratii), originalitatea unei argumentari de natura juridică este adeseori tratata cu suspiciune, deoarece inovatia nu prea face casa buna cu dreptatea si cu atat mai putin cu adevarul si cu echitatea. Oricum originalitatea de dragul originalitatii e la fel de periculoasa si in drept ca si in orice alt domeniu, mai ales ca misiunea principala a unui jurist este aceea de apara drepturile si interesele legitime ale clientului sau, in scopul de a-i fi recunoscute sau protejate.

Cand vorbim de originalitate cred ca in zilele de azi originalitatea consta tocmai in simplitatea si claritatea expunerii, sintetizării si argmentarii unei probleme de natura juridica.

In ce maniera poate fi creativ un avocat? E vorba de interpretarea legilor, sau, in fine… Cum functioneaza asta?

Cred ca orice jurist care castiga un proces poate fi considerat creativ, deorece un proces e similar unui conflict militar in care cel mai bun tactician si strateg (nu neaparat si cel care detine cele mai performante si scumpe echipamente) reuseste sa tina piept unui adversar cu multe “decoratii”.

Din pacate, si pe acest teren apar teroristii, acei juristi care se arunca in lupta cu orice pret, chiar si cu cel al originalitatii sau, mai rau, al popularitatii, fara sa-si doreasca sa poarte tratative de pace si fara sa fie dispusi sa faca minime concesii pentru ca pacea sa triumfe. Teroristii sunt putini, dar au multi adepti inflacarati. Deseori sunt apreciati si de catre magistrati si de catre puterea executiva si administrativa pentru ca ei lupta cu arme menite sa aduca teama. Asa incepem sa ne facem ca-i iubim pentru ca ne intimideaza si, mai periculos, pentru ca ne temem sa le spunem cine sunt cu adevarat.

Care ar fi legislatia autohtona in vigoare care protejeaza oamenii creativi?

Legea nu protejeaza oamenii creativi, ci operele originale, marcile, desenele si modelele industriale, inventiile si descoperirile etc. Pentru a beneficia de protectie operele originale trebuie publicate (in orice medii), iar marcile, desenele si modelele industriale, programele si aplicatiile de calculator si telefonie, inventiile si descoperirile trebuie inregistrate.

Legislatia care reglementeaza protectia drepturilor de autor  si a celor de proprietatea intelectuala este deosebit de vasta si ar fi nevoie de cateva pagini pentru a fi prezentata♦

Ei bine, nu avem câteva pagini pentru asta şi, cu siguranţă, nici nu cred c-ar folosi la ceva simpla menţionare a legilor şi normelor care reglmentează aceste aspecte! Bag seama, ca o concluzie, că infractorii şi “teroriştii” dau dovadă de mai multă creativitate decât le este permisă avocaţilor, în litera şi spiritul legii :)

V-am mai povestit, când şi când, de Fundaţia Friends for Friends – FFFF – şi de isprăvile lor inspirate şi inspiraţionale. Cea mai recentă dintre ele se numeşte Creative Fitness Studio, un training de patru săptămâni întru întărirea muşchilor creativi, serie la care am participat şi eu. Mă rog, cam la jumătate din cele opt întâlniri, dar premisele nu se schimbă, provocarea rămâne, aşa că m-am gândit ca în această săptămână să vă ofer, zilnic, până vineri, câteva gânduri despre creativitate din variate perspective profesionale.

Atfel, am întrebat un avocat, un PR, un inginer, un profesor şi un specialist HR despre cum se strecoară creativitatea în munca lor şi vă spun şi vouă ce am aflat, cu speranţa că o să vă inspire pentru idei out of the box, iar când ne întoarcem din mini vacanţa de 1 mai, închidem seria cu poveştile despre creativitate ale unui artist şi, cum altfel, o răsplată (şi o provocare!) pentru voi!

Până atunci, însă, azi vorbeşte despre creativitate Mihaela Mureşanu, Cadru didactic asociat, Master Modele de Comunicare si Relaţii Publice la Universitatea Bucureşti, pe care am întrebat-o despre creativitatea în activitatea didactică. O fi, n-o fi, ne trebuie sau nu, vedeţi ce-a răspuns Mihaela – mulţumesc, doamnă! :)

Cum se manifestă – sau ar trebui să se manifeste! – creativitatea în spaţiul didactic? E loc de ea sau urmăm litera manualului şi gata?!

Categoric! Creativitatea este trăsătura de baza a unui bun pedagog. Chiar dacă ai o materie care nu evoluează, deşi puţine sunt acestea, în fiecare domeniu apar lucruri noi de la zi la zi, nu poţi să predai ca o maşina informaţia şi atât. Fiecare participant la curs este unic, vine din zone diferite de învăţământ, are acces la alte resurse şi surse de informaţie, prin urmare trebuie să te adaptezi publicului astfel încât să nu plictiseşti, dar nici să nu laşi în urmă pe cineva.

În plus, orice materie poate deveni atractivă pentru elev dacă profesorul este pasionat de ceea ce predă şi reuşeşte să transmită această pasiune şi auditoriului său. Şi da, aici e nevoie de multă creativitate.

E vorba mai ales despre o creativitate ce are legătură cu felul în care expui informaţia studenţilor sau despre cum îi faci pe aceştia să fie interesaţi şi implicaţi în timpul cursului?

Un curs este un act de învăţare, nu o ocazie de a ţine o prelegere şi a-ţi etala cunoştinţele în faţa unui public. Trebuie să-ţi manifeşti creativitatea în ambele momente ale actului comunicarii, şi atunci când transmiţi informaţia, dar şi când ceri feedback, pentru a te asigura că mesajul a ajuns ca atare şi receptorul a procesat corect informaţia.

Prin implicarea auditoriului în actul de predare a informaţiei, te asiguri că atenţia acestuia va rămâne tot timpul alertă şi va recepta mai bine mesajul pe care vrei să-l transmiţi. Ai nevoie de creativitate când încerci să aduci cât mai mult în zona practică teoria şi trebuie să le arăţi studenţilor cum pot utiliza ei informaţia pe care le-o predai, făcând împreună exerciţii sau dându-le teme în urma cărora pot vedea un rezultat imediat.

De exemplu, unul din cele mai bune cursuri pe care le-am urmat la masterul de comunicare de la SNSPA a fost cel de Mass Media, ţinut de dl. prof. Paul Dobrescu. Acesta ne-a cerut să urmărim campania electorală atunci în derulare şi să urmărim cum este aplicată teoria pe care o învăţăm din carţi într-un caz concret. Acelaşi lucru încerc să fac şi eu la cursul meu şi aloc un procent mare din timp studierii realităţii imediate a presei şi a mediilor de comunicare în momentul în care predau cursul, cu exerciţii aplicate sau aplicabile unor situaţii reale.

3. Care crezi că sunt consecinţele lipsei de creativitate în activitatea didactică la nivelul studiilor universitare?
Lipsa de interes pe care studenţii ajung să o manifeste pentru materii pe care în alte împrejurări le-ar considera poate foarte interesante şi utile, neasimilarea unor informaţii şi de aici lacune în nivelul de cunoştinţe al absolventilor, viitori specialişti în diferite domenii.

Pentru a ilustra situaţia învăţământului din acest punct de vedere, cred ca s-ar putea face o paralelă cu trecerea la manualele alternative. Aceste manuale aveau scopul de a grada şi adapta informaţia la nivelul elevului, dar şi de a o face mai interesantă şi interactivă. Din pacate, aceasta trecere de la forma clasică de învăţământ nu s-a facut şi la nivelul pedagogilor, aceştia predând materia ca după vechile manuale fără a valoriza cum ar fi trebuit ce le oferea structura celor alternative.

Această tară se manifestă îndeosebi la nivel universitar, unde se consideră că nivelul intelectual şi de maturitate al studenţilor este ridicat şi nu mai ai nevoie de nici un artificiu pentru a-i face interesaţi de materia predată, iar simpla alegere de a urma cursurile unei facultăţi atestă interesul pe care studentul îl va manifesta pentru acestea. Lucrurile nu stau chiar aşa şi asta conduce la blamarea unui sistem universitar cu profesori bine pregătiţi, dar care nu reuşeşte să atragă, mulţi studenţi dorind să-şi continue studiile post-universitare la şcoli din afara ţării.

Don’t think. Thinking is the enemy of creativity. It’s self-conscious, and anything self-conscious is lousy. You can’t try to do things. You simply must do things – Ray Bradbury