Tag: despre oameni

  • Mandela

    RIP, citate şi poze cu Morgan Freeman sau Idris Elba, cei doi actori care au interpretat – până acum – rolul lui Nelson Mandela în Invictus, respectiv Mandela: Long Walk To Freedom, fac paradă pe reţelele sociale. M-aş bucura să ştiu că toţi cei care postează aşa ceva ştiu cât de cât cine a fost Mandela şi de ce unii sunt îndureraţi la vestea – deloc neaşteptată, de altfel – a dispariţiei lui. Avea 95 de ani şi 27 dintre aceştia trăiţi la închisoare.

    Sper că voi ştiţi sau că o să citiţi câte ceva, fie şi doar biografia oferită de Wikipedia. E mai mult decât nimic. Şi nu are neapărat legătură cu dispariţia lui Mandela ci cu racordul vostru la lumea contemporană. Iar dacă reţineţi măcar unul din gândurile lui, “Educaţia e cea mai puternică armă ce poate fi folosită pentru a schimba lumea”, zic că e bine.

    (more…)

  • Dacă ne pierdem încrederea e rău!

    Am mai zis aici, şi chiar cred asta: consumul exagerat de media autohtonă nu doar că te spală pe creier, dar te poate duce la stări ce variază de la depresie – “Floare albastră, totul este trist pe lume” şi  insecuritate “Energia se va scumpi. Preţul gazelor creşte, facturile la întreţinere ating cote alarmante”, până la  furie – “Şoferul care a accidentat pe cineva pe trecerea de pietoni primeşte şase luni cu suspendare” sau “Parlamentarii îşi iau încă o zi liberă” şi aşa mai departe.

    Bombardaţi de atâtea năpaste ŞOC, SENZAŢIONAL, VEZI AICI!, pare că apocalipsa nu vine, apocalipsa e, o trăim! Nu e greu de înţeles de ce atâţia oameni devin adevărate bombe cu ceas atâta timp cât asta e realitatea pe care parcă se încăpăţânează să ne-o livreze media, pe lângă faptul că, oricum, nu ne putem cumpăra toţi pantofii frumoşi din lume!

    Ieri cineva se întreba pe facebook, retoric, fireşte, cum de ai săi părinţi au omis să-i spună că nu trebuie să aibă încredere în nimeni, niciodată. I-am răspuns că eu nu cred că se poate trăi aşa, mereu uitându-te după umăr, mereu aşteptându-te la ce e mai rău! OK, nu trăiesc pe nici un norişor pufos “croit” din vată de zahăr, departe de mine confortul ăsta. Şi pe mine mă dezamăgesc oamenii, din când în când, la fel ca pe oricare, însă pot să văd şi partea bună! Oamenii ăia care-ţi fac surprize frumoase când te aştepţi mai puţin, oamenii ăia care răspund la telefon la miez de noapte, fix când se întâmplă să ai tu nevoie de ajutorul lor. Că uneori se întâmplă!

    Pe oamenii ăştia de ce nu-i mai punem la socoteală?


Notice: ob_end_flush(): Failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/printrer/public_html/wp-includes/functions.php on line 5471