RIP, citate şi poze cu Morgan Freeman sau Idris Elba, cei doi actori care au interpretat – până acum – rolul lui Nelson Mandela în Invictus, respectiv Mandela: Long Walk To Freedom, fac paradă pe reţelele sociale. M-aş bucura să ştiu că toţi cei care postează aşa ceva ştiu cât de cât cine a fost Mandela şi de ce unii sunt îndureraţi la vestea – deloc neaşteptată, de altfel – a dispariţiei lui. Avea 95 de ani şi 27 dintre aceştia trăiţi la închisoare.
Sper că voi ştiţi sau că o să citiţi câte ceva, fie şi doar biografia oferită de Wikipedia. E mai mult decât nimic. Şi nu are neapărat legătură cu dispariţia lui Mandela ci cu racordul vostru la lumea contemporană. Iar dacă reţineţi măcar unul din gândurile lui, “Educaţia e cea mai puternică armă ce poate fi folosită pentru a schimba lumea”, zic că e bine.
A! Şi să parcurgeţi textul scris de Bono (da, acel Bono de la U2) în Time. Redau mai jos un fragment din text şi piesa pe care cei de la U2 au făcut-o pentru coloana sonoră a filmului Mandela: Long Walk To Freedom.
Laughter, not tears, was Madiba’s preferred way- except on one occasion when I saw him almost choke up. It was on Robben Island, in the courtyard outside the cell in which he had spent 18 of his 27 years in prison. He was explaining why he’d decided to use his inmate’s number, 46664, to rally a response to the AIDS pandemic claiming so many African lives. One of his cellmates told me that the price Mandela paid for working in the limestone mine was not bitterness or even the blindness that can result from being around the bright white reflection day after day. Mandela could still see, but the dust damage to his tear ducts had left him unable to cry. For all this man’s farsightedness and vision, he could not produce tears in a moment of self-doubt or grief.
He had surgery in 1994 to put this right. Now, he could cry.
Today, we can.
Respect liderului sud-african.La noi eroul national ramane din pacate Mangleala :)