Rick Owens, un designer american care arata cam ca varianta subnutrită a profesorului Plesneală din seria Harry Potter, a trimis pe podiumul parizian al modei nește domni la fel de subnutriți ca el și, bonus!, cu vedere la cele… atârnânde. Rezultat? Șoc și groază și o turmă de miștouri.
Ieri citeam aici despre un trist divorţ, cel dintre modă şi stil. Cum că prima ar fi luat-o razna, potrivind alandala rochii de seară cu pantofi de alergat, de exemplu, iar stilul, săracu’ de el, s-a simţit oripilat de asemenea manifestări. Seara m-am uitat la Premiile Gopo, iar azi dimineaţă şi la ţinutele de pe covorul roşu. Sunt, ce bucurie!, multe potrivite, dar şi mai multe care n-aveau ce să caute la un eveniment cu ştaif.
Să zicem, totuşi, că vedetele ar putea avea scuza că-şi doresc să şocheze. Treaba asta, însă, nu e valabilă la conferinţe şi la întâlniri de afaceri.
Nu ţin neapărat cont de modă, mai ales că alb-negru, combinaţia mea preferată, nu se demodează, şi nici varianta blugi cu… orice! În plus, mi se pare o bătaie prea mare de cap să-ţi schimbi garderoba în fiecare an. Există, însă, designeri ale căror creaţii sunt admirabile şi idei care pot fi adaptate.
Să vedem, aşadar, ce purtăm în 2014. Dincolo de ce ne place şi ce e în avantajul nostru, fireşte!
Pisicile au fost şi rămân o inspiraţie în tot soiul de manifestări artistice. De la faptul că egiptenii ne venerau până la polidactilele lui Hemingway, Aristocats, Cheshire Cat şi o mulţime de alte mâţomuze care i-au făcut celebri pe stăpânii sclavii lor.
Săptămâna asta avem veşti din modă, cu Choupette Lagerfeld care l-a inspirat pe celebrul său “tată” să vină cu o colecţie de accesorii pentru toate fiţele. Preţurile sunt între 45 (căciula) şi 340 de euro (geanta) şi toate obiectele au mustăţi şi urechi, după cum se poate vedea:
Nu pricep neam de ce e aşa de importantă noaptea de Revelion. Nu se schimbă nimic, e doar o noapte, un acord social: TREBUIE să petrecem nebuneşte. Aham. Da’ de ce?!
Primesc tot felul de newslettere cu chestii pe care e musai să le fac de Revelion ca să-mi meargă bine în 2011. La fel de grăbiţi sunt unii să mă informeze ce se poartă cu aceeaşi ocazie. Sigur, nu se pun de acord: unii spun rochii lungi, preţioase, alţii scurte, cu volane. Toată lumea e de acord cu un lucru, însă: tre’ neapărat să port ceva roşu pe sub ţinuta specială, al’fel m-am lins pe bot de noroc tot anul ce vine.
Mă rog, cred că asta o să fie singura concesie făcută acestei nopţi. Nu de alta, dar s-au făcut ceva investiţii în acest sens cu ocazia Crăciunului. Apropo, merge şi roşu burgundy (sic!), se pune, da?!
Altfel, party sau nu, pentru mine, de exemplu, Anul Nou vine cam pe la prânz, aşa, pe 1 ianuarie, odată cu Marşul Radetzky ce încheie Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena, concert pe care nu l-am ratat niciodată în 30 de ani şi pe care, când m-or trage organizatorii la sorţi, o să-l văd şi live.
Voi ce tradiţii, superstiţii, damblale aveţi de Anul Nou?
