Rick Owens, un designer american care arata cam ca varianta subnutrită a profesorului Plesneală din seria Harry Potter, a trimis pe podiumul parizian al modei nește domni la fel de subnutriți ca el și, bonus!, cu vedere la cele… atârnânde. Rezultat? Șoc și groază și o turmă de miștouri.
Omul are o istorie în a îmbrăca manechinii în rochii… mă rog, cică sunt tunici, dar arată ca niște rochii, parol!, și probabil că de data asta s-a gandit că ar putea să-i facă să pară mai masculi dacă, la o adică, umblă cu dânsa la vedere. Zis și făcut!
Varianta mild. Exista – le gasiți pe net – si poze in care ???treaba??? se vede clar!
Owens zice că trăim într-o lume prea corporatistă și că a sa colecție e un fel de declarație de independență – a lui, cum ar veni, că omul e independent, nu crează pentru vreo casă celebră, e propriul său brand.
Mie mi se pare amuzant să propui haine al căror statement e fix nuditatea și o să curgă muți pixeli despre diferența într nuditatea feminină și cea masculină. Adică pare în regulă să arăți sâni, sfârcuri și fuste cât o batistă (au făcut-o și o fac creatori mult mai celebri decât Owens), dar e strigător la cer, vezi Doamne!, să lași la vedere bijuteriile domnilor. Când, de fapt, problema mai nasoală e tendința îngrijorătoare ca moda să fie prezentată de modele care par să nu mai fi mâncat de câteva săptămâni, cu cearcăne până la genunchi. Asta în ciuda faptului că sunt branduri care cică susțin frumusețea sănătoasă (whatever that means!) – mă lași?!
Cât despre Dick Rick, mult zgomot pentru nimic!
ciudat si aiurea