Domnilor, iată că inevitabilul se produce din nou şi, prin urmare, aşa cum a venit, cu daruri pentru doamne şi domnişoare la categoria Impuse, aşa se şi termină fatidica lună martie, pentru că, vorba poetului, ce e val, ca martie trece! Şi, mă rog, nu e vorba doar de domni, dar mai ales de ei, că ei se vaită şi se plâng cum dă primăvara (calendaristic, cel puţin!) că, vai!, iaaar treeebuieee săăă luăăăm caaadoooouuuuri!

Dar, o ce veste minunată!, 31 martie e aici. De-acum şi până la anul nu mai trebuie, nu? Nu! Greşit!

Ieri am urmărit povestea aproape incredibilă a felului în care un om de comunicare a reuşit să enerveze pe toată lumea cu un mesaj pe Twitter – literalmente toată lumea, istoria a ajuns la nivel global – ba chiar să-şi oblige firma în care lucra să dea două declaraţii oficiale, din care a doua confirmă concedierea respectivei angajate – detalii aici.

Azi vă arăt cum reţelele sociale au ajutat un ursuleţ pierdut să ajungă din nou împreună cu copilul său. Fiindcă nici un ursuleţ de plus n-ar trebui să rămână fără copil. Şi viceversa.