Vreau s-ajung la festivalul Plai de vreo trei-patru ani, dar abia anul ăsta am reuşit. Şi mi-a plăcut, din multe motive, de la faptul că e o energie buna printre voluntari, că locul e mişto, că am dansat, la şi după concerte cum n-o mai făcusem de ceva vreme (deja!), până la toată atmosfera din incinta muzeului, gazde, vizitatori, artişti… în afară de vreo două dudui pe tocuri şi un câine mic care avea fustă de voal (pe cuvântul meu că avea fustă! am şi martori!), nimic n-a intervenit să strice zenul de (pe) Plai.

Ok, bine, au fost nişte grade Celsius în minus şi nişte ploaie în plus. Şi poate că şi scena mică ar fi putut să fie exploatată mai mult şi mai bine, în beneficiul spectatorilor, fireşte. Dar în rest… chiar a fost ok! Şi să vreau să le reproşez chestii şi nu prea am ce fără să fiu exagerată şi fără să ţin cont că acest festival este realizat în întregime din munca şi energia unor voluntari!

Am citit ieri şi azi, pe îndelete, care sunt proiectele considerate eligibile şi neeligibile de către Institutul Cultural Român. Am citit şi care sunt criteriile, cum se face notarea, ce zice ICR că e bine şi ce zice că nu e bine. Majoritatea propunerilor nu au fost admise şi nu neg că unele erau de râs! Totuşi, printre neadmisele pentru finanţare se află şi festivaluri de film, dans, teatru devenite deja tradiţie – că, na, au demonstrat că sunt apreciate, de ce să le spriinim?! Printre cele eligibile, în schimb, se află ceva Superlative VIP, dar şi festivalul “Udatul nevestelor”…

Citiţi, ca să ştiţi şi voi ce finanţează faimosul ICR!

La presiunea publică, TVR a renunţat la deal-ul cu Dolce care urma sa (re?)transmită o parte din meciurile de la Campionatul European de Fotbal şi le va difuza pe toate. Uraaaaa, poporul a învins, poporul are fotbal! Noul PDG al TVR-ului, interimar dar venit să rămână, aş spune, a apărut în instituţie şi, în doar două zile, a repurtat o victorie importantă. Ce bun e USL-ul, o să spună poporul, iată, ei ne dau circ! Ăilalţi nici pâine! Nu vă faceţi griji, nici ăştia nu vor da pâine, dar la circ, ce-i drept, se pricep.

În timpul ăsta, Institutul Cultural Român trece în subordinea Parlamentului, doar aşa, că făcea treabă bună şi doar aşa, pentru că directorul Patapievici, persoană fizică, mă’nţelegi, iară nu când e în exerciţiul funcţiunii, îl susţine deschis pe Băsescu. Ah, da, şi pentru că guvernul Ponta poate să facă asta, poate să facă orice, poate să ude şi canapeaua.

Ce ştie poporul despre ICR? Doar despre un oaresce scandal de acu’ ceva vreme, cu un ponei roz care avea o zvastică pe fund, atât. Sau nici măcar asta. Dar se dau cu părerea, că, deh, părerile sunt moca, ne place să avem păreri, părerile fac bine la orgoliul personal, adică, ce, noi să nu avem păreri?! Ha!

Asta ca să nu mai spun că în comisia senatului pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă am descoperit doi ingineri şi-un profesor de fizică, fără nici o legătură evidentă cu cultura, arta sau mijloacele de informare în masă, iar şeful comisiei e nemuritorul Nicolaescu. Sergiu Nicolaescu. Pe aia de la CD n-am putut s-o cercetez, că nu se deschide pagina individuală a celor din comisie.

Fireşte, ca să le leg pe astea două, dacă, să zicem, TVR-ul ar fi sublicenţiat transmiterea unor concerte din cadrul Festivalului George Enescu, nimeni n-ar fi avut nimic de comentat, nimănui nu i-ar fi păsat. Ceea ce, dacă-mi daţi voie să am o opinie despre asta, e de-a dreptul deprimant!

A. Uite ce mai zic nişte oameni.