Dincolo de citatul celebru al lui Mahatma Gandhi, Be the change you wish to see in the world, postat peste imagini sugestive pe reţelele sociale de către cei care fac colecţie de Likes, adevărul e mai degrabă că ne plângem de ceea ce nu merge bine sau aşteptăm să rezolve alţii decât să punem mâna să facem ceva, să schimbăm.

De la ţăranii care aşteaptă jandarmii să le facă dig, statul să le dea bani să-şi refacă gospodăriile până la părinţii care se plâng de subiecte prea grele la examene, dau vina pe profesori, sistem, făcători de subiecte, dar uită că ei înşişi nu şi-au încurajat copiii să citească ori să înveţe, mulţumindu-se să-şi imagineze că notele (bunicele, să zicem) primite de odraslă la şcoală sunt măsura reală a ştiinţei acestuia de carte.

Habitat for Humanity e o organizaţie nonguvernamentală care face case. Asta într-o foarte scurtă definiţie. De fapt, însă, e mult mai mult.

La finele anilor ’60, Millard Fuller, un avocat american care făcuse primul lui milion la 29 de ani, s-a mutat, împreună cu soţia şi copiii, la Koinonia, o fermă din Georgia, construind locuinţe simple pentru oamenii din comunitate, cu ajutorul comunităţii. Cinci ani mai târziu, în Zair, Fuller a încercat – cu succes! – să multiplice ideea de “comunitate pentru comunitate” în construcţia de locuinţe cu un prim proiect ce a presupus ridicarea a 100 de case. De aici şi până la apariţia “Habitat for Humanity” au mai fost doar câţiva ani. Adică dacă putem face asta în State ori în Africa, de ce să n-o facem în toată lumea?! Şi au făcut-o, o organizaţie internaţională care a schimbat vieţile a peste 2,5 milioane de oameni din toată lumea!